Capitolul 16 -Flori

Bella PDV

In acea noapte abia am dormit,cosmarurile se faceau stapane peste mintea mea si nu am fost in stare sa am un moment de liniste.Cand inchideam ochii imaginea lui Edward indepartandu-se de mine si abandonandu-ma in intunericul padurii invada mintea mea.Ma trezeam strigand si cu urme de transpiratie.
Alice a fost langa mine toata noaptea.In final,a trebuit sa-i spun motivul cosmarurilor mele,acel lucru din visul meu pe care vream sa-l evit.Cand dupa ziua in care am implinit optsprezece ani Edward m-a parasit si eu mi-am asumat inconstienta devenind un zombie.
Ma asculta atent si pe parcurs ce povestea avansa expresia ei se schimba prograsiv,de la surprindere a trecut la mila,dupa inteleger si ultima expresie de ura a facut-o atunci cand a aflat ca Volturi erau inclusi in pachet.
-Nu inteleg unde a putut avea capul prostul de frate-mio -a spus aproape explodand de furie.
-Linisteste-te Alice,inca nu s-a intamplat nimic,suntem la timp pentru a evita asta -i-am spus incercand s-o linistesc.
-In asta ai dreptate -si rusinata a coborat privirea-.Simt ca totul a fost din vina lui Jasper -a spus intr-o soapta.
-Alice,e ceva ce nu poti controla,dar linisteste-te.O sa evitam asta si nimic nu se va intampla -i-am spus zambind.
Conversatia nu a mai continuat,imediat ne-am imbracat si am mers impreuna la scoala.Eu inca aveam in posesie speranta ca am sa-l vad la ora de biologie si sa port o discutie cu el,dar sperantele mele s-au spulberat cand am vazut ca Volvo-ul nu era in parcare si nici nu a coborat din Jeep-ul lui Emmett.Am mers la prima ora si m-am afundat in mizeria mea tot restul diminetii.La pranz nu a venit si furia mea crestea de pe un moment pe altul.
In acea zi Alice mi-a cerut sa ma asez cu ei la masa.Nu m-a interesat mult,aproape am putut observa privirile celorlalti studenti care acum erau atintite asupra mea.Nu era normal ca fratii Cullen sa se aseze la masa cu cineva care nu era din familia lor,dar putin m-a interesat,singurul lucru care dadea ture si iar ture prin capul meu era absenta lui Edward.
-Nu vine -a soptit Jasper.
Eu mi-am ridicat capul luand privirea de la mancare pentru prima data de cand m-am asezat la masa si l-am privit.
-A plecat -mi-a spus din nou.
Am observat privirile ingrijorate ale celorlalti Culleni,dar nimic nu mai era important.A plecat.
Restul zilei am petrecut-o ca si cum as fi fost in transa.Nu imi amintesc cum am ajuns acasa,nici cum am fost in stare sa-i fac cina lui Charlie.Dar in ultima ora a dupa-amiezii eram deja in patul meu dupa un dus rece.
Mi-am fixat privirea la fereastra,asteptand un miracol care ar traversa zilele mele amarate,am inceput sa caut in memorie….in visul meu,cand eram in poiana,Edward mi-a povestit cum si-a dat seama ca era indragostit de mine.Imi amintesc vag acea conversatie,pentru ca acea zi conta doar pentru ca atunci m-a sarutat si atunci am inceput sa fim impreuna.Dar puteam sa-mi amintesc ca mi-a spus ca a petrecut cateva zile in Denali,incercand sa ma uite.
Denali…Tanya…am strigat frustrata.Atunci acum era in compania acelor frumoase si diabolice vampirite.Trebuia sa-mi controlez bataile inimii si sa am rabdare ca sa astept intoarcerea lui.Si sa am incredere in Edward,mi-a promis ca niciodata nu s-a intamplat ceva intre el si Tanya,speram ca in aceasta realitate si asta sa fie asa.Chiar daca ma gandesc bine,Edward si cu mine inca nu eram nimic,pentru ai reprosa,chiar daca simt gelozie….asta nimeni nu poate evita.
Saptamana a trecut lent si ganditor.Si in fiecare zi mergeam la scoala cu speranta ca Edward s-a intors si ca era dispus sa vorbeasca cu mine din nou.Dar era doar astea,sperante.Nimic nu iesea asa cum imi aminteam,totul era destul de confuz si oricat de mult as intreba-o pe Alice,ea imi spunea ca nu e nimic clar,chiar daca tot vedea nunta noastra si transformarea mea.Dar nicio pista despre cand se va intoarce,nici cum va incepe relatia noastra.
La finalul saptamanii a venit fara sa anunte,si sambata dimineata a trebuit sa o implor pe Alice sa nu ma tarasca pana la centrul comercial ca sa merg la cumparaturi…doar sa ma gandesc la asta ma speria.Nu puteam suport o zi la cumparaturi mai ales cu relatie mea fata de pamant.Noroc ca Alice a inteles si m-a lasat sa raman acasa,stand pe canapea facand un maraton de filme.Titanic,Romeo si Julieta,City of Angels…da,filmele ma relaxau,mai plangeam fara oprire si,ca si cum aparent nu aveam un motiv de tristete,filmele ma ajutau sa-mi camuflez lacrimile.
Rose si-a petrecut sambata alaturi de mine,rabdatoare suporta lacrimile mele si proasta mea dispozitie cu un enor zambet asternut pe chipul ei perfect.Cateodata ma intreba de ce era asa de amabila cu mine,de ce trezeam eu acel sentiment protector in ea.Dar dupa,in final,m-am oprit din ai da raspunsuri si doar m-am bucurat de compania ei.
Duminica Emmett si Jasper au incercat sa ma convinga sa ma plimb cu ei prin padure….m-a surprins mult ca si Jasper facea parte din plan,dar am preferat sa nu pun intrebari,nu aveam nevoie sa-mi spuna in cuvinte ca ma accepta,preferam sa-l vad si asta facea cu comportamentul lui fata de mine,imi demostra ca acum ma vede mai mult ca una dintre ei,chiar daca stiam ca Alice si puterea ei ”ochi dulci” nu mai aveai ce face in fata lor.Nu aveam chef sa ies,mai ales cu Emmett,prin padure…ar fi albul perfect al glumelor lui,doar cand ma gandesc la asta ma inrosesc,ar fi un cosmar.
Dar noroc pentru mine,Alice s-a incapatanat sa petrecem impreuna o dupa-amiaza intre fete si ea si Rose mi-au facut o sesiune de rearanjare:machiaj,pedichiura,manichiura,coafura ca nici mama nu ma mai recunostea.Am petrecut dupa-amiaza printre creme,machiaje si aparate pentru aranjarea parului.In acea dupa-amiaza am putut aprecia priviri complice intre Rose si ea si zambete sinistre.Aveau ceva in maini,dar oricat de mult le-as intreba nu mi-ar spune.
-Sunt imaginatii de ale tale,Isabella -spunea Alice utilizand numele meu intreg pentru ca puterea ei de convingere sa aiba mai mult efect.
-Nu mai spune prostii si fi tacuta -ma castiga Rosalie in timo ce incerca sa-mi epileze picioarele.
Dar eu nu eram proasta,si stiam ca ascund ceva chiar daca nu vor sa-mi spuna.Sopteau la volum vampiric pentru ca eu sa nu inteleg ce spuneau.In principiu m-a deranjat tare,parca era o dupa-amiaza intre fete,toate TREI,si pentru un moment ma dadeau la o parte si vorbeau intre ele.Dar dupa am inteles,ele se iubeau ca niste sore si chiar daca eu le iubeam in acelasi mod,eu eram ca o necunoscuta care le-a intors lumea si viata pe dos.
Amandoua au plecat cu putin inainte sa ajuga Charlie.Asta da,dupa ce au terminat,in chestiune de cateva minute,camera mea si baia erau mult mai curate decat au fost cand au venit ,era imposibil ca eu sa ma misc cu acea viteza.
Charlie a ajuns si eu am servit masa,in liniste ca deobicei.Am inchis intr-o cutie cuvintele convorbirii pe care trebuia sa o port cu tata.Nu imi placea sa am acea relatie atat de distanta cu el,dar proasta mea stare nu mai lasa loc si pentru demostrari de afectiune.
Dupa cine mi-am luat ramas bun cu un scurt sarut pe obrazul drept,incercand sa sterg vina pe care o simteam pentru ca il ignoram pe Charlie.M-am dus la baie si dupa un lung si reconfortant dus m-am bagat in pat dispusa sa incerc sa dorm.Am spus sa incerc sa dorm pentru ca in ultima saptamana abia daca am putut sa inchid un ochi din cauza cosmarurilor.Alice a ramas cu mine pentru ca sa nu ma simt asa de singura,dar in acea noapte trebuia sa ma odihnesc.
-Unul dintre defectele de a fi vampir -a spus cu un zambet.
Inexplicabil noaptea a trecut mai repede decat ma asteptam si fara niciun cosmar.In locul lui am visat cu Edwards si prima noastra vizita facuta poienitei.Acolo mi-am dat seama cat de mult il ador….
Cand in acea dimineata am ajuns la scoala nu mai eram pregatita pentru ce ma astepta,mi-am facut calcule mentale pe tema zilelor care au trecut fara sa-l vad pe Edward si deja mi-am facut ideea ca trebuie sa astept,cel putin,cateva zile.Dar cand am ajuns in parcare si am vazut Volvo-ul parcat mi s-a taiat respiratie.Alice ma astepta sprijinit de el cu un enorm zambet pe fata.Astea sunt vesti bune sau rele?Capul a inceput sa mi se invarta si Alice a inceput sa alerge in directia mea,a deschis portiera mea si m-a privit ingrijorata.
-BELLA RESPIRA!!! -a strigat.
Am respirat sacadat cautand dupa aer si dupa putine secunde eram mai bine.Nu intelegeam cu eram asa de proasta incat uitam sa respir,dar Edward provoca asta in mine.Uitam de tot doar cand il vedeam,sau in acest caz,sa mi-l imaginez.
M-am dus la ora mea fara sa ridic capul incercand sa evit intalnirea cu unul dintre Culleni….nu vroiam sa vad privirea plina de sperante a lui Alice ca sa mi-o umple si pe a mea.Daca Edward s-a intors nu insemna nimic…Sau da?
Dimineata a trecut destul de repede,si cand sa-mi dau seama deja mergeam spre cofetarie,fara sa ma pot opune Emmett m-a luat de mana si m-a tarat pana la masa lor,unde deja ma astepta un morman de mancare.Toti,exceptie el ca nu era,ma priveau asteptatori,nu stiam ce asteapta de la mine,dar zambetele sinistre pe fetele lor si acea stralucire din ochii lor nu imi spunea ceva de bine.
-Ce? -am intrebat cu o voce nerabdatoare deja saturata sa mai fiu privita.
-L-ai vazut deja? -intreba Rose.
-Pe cine? -am intrebat similand ca nu stiu despre ce vorbesc.
Toti si-au ingustat ochii.
-Cine poate fi Bella?Acel deprimat care conduce un Volvo -spuse Emmett.
Rose i-a dat o lovitura peste cap care i-a sters zambetul de pe fata lui si eu m-am intrebat ce a spus Emmett de a provocat-o pe Rose.
-Nu l-am vazut -am raspuns.
Toti au negat din cap si si-au pus atentia pe tavile lor cu mancare,exceptie Alice,care ma privea cu un enorm zambet si cu o stralucire prea sinistra in ochi.
-Alice…ce ti se intampla? -intreba Jasper.
-Mie?Nimic.De ce ar trebui sa mi se intample ceva? -a intrebat nepreocupata.
-Esti….fericita?Si foarte nerabdatoare -a spus Jasper din nou- Ai avut o viziune?
-Nimic anormal…doar ce asteptam.Bella,ai biologie acum.Adevarat? -a schimbat tema atat de brusc incat m-am speriat.
-Ehh…da…normal…ca deobicei.De ce? -am intrebat.
Se intampla ceva daca sar peste acea ora?Era Edward acolo pentru a putea evita sa ma intalnesc cu el,pentru a nu trebui sa sufar indiferenta lui ar fi cel mai bine.
Restul orei de pranz a trecut ca deobicei,printre glumele lui Emmett si Jasper a reusti sa ma faca sa uit ce ma astepta la ora de biologie cand trebuia sa stau langa colegul meu de banca.
-Linisteste-te Bells -mi-a soptit Emmetty in ureche.- Daca ai nevoie de mine,doar striga numele meu si vin si il bat.
Am zambit in fata comentariului lui,chiar daca nu am cuvantul lui de onoare.M-a ridicat in picioare si cu o miscare brusca m-am intors ca sa ma duc spre a-mi infrunta destinul.M-am oprit la usa,am luat cateva guri de aer si cautam acea putere pe care n-o aveam.Domnul Banner ii privea pe elevi in timp ce ei se asezau in scaunele lor,eu m-am strecurat repede pana la al meu,mi-am lasat geanta sa cada la pamant si m-am asezat fara sa ma uit la colegul meu de banca.
Ora a inceput,si au trecut cateva minute,in fineal dorinta de a-l privi m-a captat si m-am intors.Am facut-o,si am regretat.
Ma privea direct,pretiosii lui ochi pareau transparenti,m-am micit in scaunul meu ca sa nu ma vada cat de ”frumoasa” sunt.Mult mai bine decat in amintirile mele.Camasa gri se mula pe corpul lui,parul lui dezordonat cu cateva fire odihnindu-se pe fruntea lui,ochii lui calzi,penetrabili si zambetul lui….aratand perfectii si albii lui dinti…am suspinat resemnata pentru a fi persoana care purta atata frumusete.
-Buna -a soptit in transa.
-Buna -sunetul vocii lui a facut ca inima mea sa bata cu o mie de batai pe secunda.
-Cum a mers calatoria ta? -am intrebat fara sa stiu prea bine de ce.
-Bine,multumesc -a raspuns si privirea lui s-a atintit spre tabla.
Nu mi-a mai vorbit si nici nu m-a mai privit,nu intelegeam cu comportamentul lui a ajuns sa fie atat de rece si distant dupa acel sarut in care am simtit….tot ceea ce Edward nu a vrut,dar acum…..Acum era langa mine si nici macar nu ma privea.A trebuit sa opresc lacrimile care se acumulau in ochii mei.Mi-am amintit sfatul lui Emmett si mi-a scapat un imens zambet cand mi l-am imaginat intrand in clasa si intreptandu-se in directia lui Edward.Puteam sa jur ca si colegul meu de banca a ras putin,dar cand m-am uitat inapoi la el chipul lui era serios si concentrat.
Am suspinat.
Soneria a sunat si eu m-am grabit sa-mi iau geanta de la pamant.Cand mi-am intors privirea sprea masa pentru a-mi lua cartile Edward plecase.Am suspinat din nou si am mers spre urmatoarea ora.
La finalul zile nu stiam nici cum eram.Unicul lucru de care aveam chef era sa ma bag in pat si sa nu mai ies urmatorii 10 ani.M-am dus la masina mea si am deschis usa cu dificultate,Cullen-ii au plecat si parcarea era aproape goala.M-am pus in fata volanului cand privirea mea s-a fixat pe ceva ce statea pe scaunul de langa mine si am ramas paralizata.
O floare aurie se odihnea pe el,semana cu cea care era in….nu vroiam sa ma gandesc.Am luat-o cu mainile tremurande si am dus-o pana la nas pentru a-i simti parfumul.O multime de senzatii m-au invadat in timp ce apreciam acel miros.Imi aminteam cuvinte.
”Acum esti cea mai importanta pentru mine,cea mai importanta persoana pe care am avut-o vreodata.”
”Si in acest mod leul s-a indragostit de miel….”
”Am instincte umane.Poate ca sunt undeva in adancul sufletului meu,dar sunt acolo”
O briza rece a trecut in jos pe spatele meu si fara sa pot evita mi-a scapat un zambet.Dar….cine l-a lasat acolo?Eu eram sigura ca am inchis usa cu cheia,si ele au fost in buzunarul din spare de la blugii mei toata ziua.Manerul nu era fortat si floarea se odihnea delicat si in perfecte conditii peste tapiterie veche.Nu vroiam sa-mi fac iluzii gandindu-ma ca a fost Edward,orice alt vampir ar fi putut sa o faca,chiar daca niciunuia nu i-am vorbit despre poiana si aceasta florea parea ca….Nu putea fi!!!Edward nu stie inca ce inseamna acea poiana pentru noi,chiar daca pentru el era importanta…poate doar a vrut sa-mi dea un cadou din lumea lui.Nu!Bella las-o asa!Nu-ti mai face atatea idei si uita totul,daca nu cadeara va fi mult mai dureroasa.

Fara sa ma gandesc la asta am pornit masina si m-am dus acasa.