Capitolul 15-Auto exilul

”Mergand fara nicio idee unde mergi.
Calatorind prin lume fara un motiv.
La niciun pas nu gasesti nimic…
Nimic.”

Sober -Eternitate

EDWARD DPDV

Si am apasat pe accelerator.
Kilometrii dispareau usor sub rotile Volvo-ului.
Verdele din Forks a fost inlocuit de albul din Denali.
Ce faceam acolo?Nu aveam nicio idee,aveam nevoie sa fug si a fost primul loc la care m-am gandit.
Eram pe o campie,inconjurat de zapada,uitandu-ma la amurg inca o data.Visand sa fiu ce nu puteam…un simplu muritor.Gandindu-ma la cine nu trebuie….la o simpla…nu,nu era simpla,era muritoare dar nu era simpla.Ea era o frumoasa melodie,era ca prima floare a primaverii,ca prima raza de soare dupa furtuna,ca o briza rece intr-o zi calduroasa de vara.
Unicul lucru care era in capul meu era acel sarut.Acea simpla atingere care a trezit omul pierdut din mine.Acel simplu act,care pentru multi era efemer,pentru mine inseama un inainte si un dupa.Nu a fost primul meu sarut nici pe departe,dar a fost prima data cand nu am rezistat impulsurilor mele si am facut ceea ce trebuia.
De 6 zile eram in aceeasi pozitie,nu mi-am miscat niciunul din muschi nici macar daca as fi cazut.Nimic nu mai era important,nimic nu mai avea sens.Ma simteam mai gol si mai inutil decat m-am simtit vreodata.Era ca si cum as fi lasat o parte din mine in Forks,cu familia mea.Poate ceea ce aveam nevoie erau glumele lui Emmett sau hiperactivitatea lui Alice.Poate sfaturile lui Carlisle sau dragostea lui Esme.Sau de linistea lui Jasper sau neseriozitatea lui Rosalie.Sau de toate la un loc.Dar ceva lipsea din mine.
Telefonul meu a incetat sa sune cand i s-a terminat bateria.Cine are un plug in mijlocul padurii?Nu ma interesa,nu aveam chef s-o ascult pe Alice si motivele ei pentru care sa ma intors in Forks.Adevarul?Imi era teama sa nu ma convinga,vroiam sa ma intorc,dar nu trebuia.
Totul a incetat sa mai aiba sens atunci cand buzele mele s-au despartit de ale Bellei,cand mi-am dat seama de ce faceam.A fost ca si cum mi s-ar fi deschis un decalaj intre picioare si eu as fi cazut in acel viciu atunci.
Am inchis ochii si o vedeam numai pe ea,cateodata zambetul ei cald,cateodata privirea ei blanda,alta data reflectia luminii in parul ei si mai mult sensatia buzelor ei peste ale mele.Era ca si o sinucidere,o tortura la care ma supuneam voluntar.Dar era imposibil sa sterg acele amintiri din capul meu,toate si fiecare dintre ele s-au gravat cu foc.Eram pe cale sa-mi pierd controlul,asta i se putea intampla unui vampir?Era aproape sigur ca da.
Am auzit un sunet in spatele meu,nu m-am miscat.Niste pasi se auzeau pe zapada,dar nu m-a interesat.Nimic nu ma interesa.Niste ganduri au inceput sa-si faca aparitia in capul meu…am suspinat abatut….Tanya.
Am simtit cum se ghemuia langa mine si in mintea ei am vazut cum se uita in acelasi loc in care ma uitam si eu.
-S-a miscat? -a intrebat soptind.
-Hum? -am raspuns fara chef.
-Cerul,nu stiu ce e ceea ce privesti,dar nu cred ca va cadea in aceasta noapte -a incercat sa sune amuzant.
Am suspinat din nou.
-Ce vrei Tanya?Nu am chef de glume -i-am spus.
-Stii ce vreau Edward -sopti ea.
-Si tu stii deja ca nu pot sa-ti dau ”Tanya” -am spus incercand sa-mi controlez vocea.
A ramas in liniste,si in mintea ei a inceput sa creeze o idee cum ar fi o noapte de pasiune intre noi doi.Eram la limita autocontrolului meu si incercam sa recapitulez tot ce stiam ca sa nu-i spun ce cred despre ea,pentru ca nu era nimic dragut.
-Tanya,te rog -i-am cerut.
-De ce te abti?Stii ca nu e nimic de rau.
-Nu vreau sa te resping,asa ca,te rog,las-o asa -am spus aproape exasperat.
S-a asezat si m-a privit zambind.Cand sa-mi dau seama era asezata peste talia mea.
-Tanya,ce crez ca fa….-buzele ei s-au unit cu ale mele.
Am incercat sa rezist,m-am luptat timp de cateva secunde,dar in mintea mea au inceput sa se formeze acele amintiri cu sarutul cu Bella si cand sa-mi dau seama ii raspundeam sarutului Tanyei.