Capitolul 9-Seattle

BELLA PDV

Dupa conversatia mea cu Carlisle si Rosalie nu stiam prea bine ce sa cred,totul era prea ciudat.Carlisle parea ca ma crede,dar totusi pastra o distanta prudenta fata de mine,era speriat si il intelegeam,si eu eram la fel daca eram in locul lui.Rosalie ma tot intreba despre Nessie…iar eu ii raspundeam incantata,puteam vorbi despre ea ore intregi,dar nu puteam evita ca lacrimile sa nu-mi curga pe obraji,aproape imposibil.
Dupa ce am vorbit cu Rosalie si Carlisle m-am dus acasa inainte de venirea celorlalti,nu ma simteam in forta ca sa-l infrunt pe Emmett,pe Edward nici atat.Chiar daca stiam ca Rosalie si Alice ma vor sustine in toate dicutiile,trebuia sa am grija cu familia pe care trebuia sa o castig,sau mai bine zis sa o recastig.
In acea noapte m-am pus in pat devreme si am lasat amintirile frumoasa ca sa-mi inunde mintea.Timp de cateva ore m-am gandit la murmurul lui Edward in urechea mea,imbratisarea lui Rosalie in birou,complicitatea pe care o aveam cu Alice…Alice!Am uitat complet de dupa-amiaza petrecuta la cumparaturi in Port Angeles…m-am ridicat in fund si m-am uitat la ceas.Era 2 dimineata…nu era o ora buna pentru a suna pe cineva…Dar ce dracu?Alice nu dormea!
Am coborat in bucatarie fara sa fac zgomot pentru a nu-l trezi pe Charlie si am fugit la telefon,speram ca numarul pe care mi l-am amintit din vis sa fie cel corect.Am format numarul cu degetele tremurande si am inghitit zgomotos sperand ca Alice sa fie cea care raspunde la telefon.Dupa ce a sunat de 4 ori cineva a raspuns.
-Familia Cullen -vocea de la capatul firului m-a facut sa tremur.
Atunci cand am stat in noapte alaturi de el murmurand cuvinte in urechea mea mi-au venit dintr-o data in minte.A trebuit sa ma sprijin de perete ca sa nu cad si doua lacrimi s-au scurs din ochi.
-Alo? -a spus din nou.
-Da-mi telefonul prost cititor de minti -a strigat Alice insfarsit -Bella?
-Alice -am spus suspinand.
-Esti bine? -a intrebat alarmata.
-Da…eu…eu doar -m-am balbait,am luat aer si am asaltat-o-.Doar vream sa-mi cer iertare pentru ca am plecat fara sa-mi iau ramas bun -am soptit.
-Nu-ti face griji -a zis linistitoare,si puteam sa vad un zambet pe fata ei.
-Nu Alice -am protestat- Simt ca am pierdut dupa-amiaza petrecuta la cumparaturi,m-am luat cu discutie cu Rosalie si Carlisle.
Un ras s-a auzit din cealalta parte a telefonului.
-Bella nu e nimic…te vei revansa in alta zi…
-Cum?Alice?La ce te gandesti?Imi provoci frica -am zis.
-Nu te teme…doar com merge in Seattle sambata viitoare,o sa petrecem acolo o zi.Nu pentru asta ti-e frica nu? -a intrebat fericita.
Am gemut de frustrare…cumparaturi…nu ma entuziasma sa petrec o zi intreaga proband pe haine,mai ales daca Alice la alegea,dar era singurul mod de a-mi petrece timpul cu ea.
-Bine,am sa vorbesc cu Charlie maine -am soptit.
-Nu-ti face griji,va zice da si ne vom distra de minune.Marti trebuie sa arati senzational pentru intalnirea ta cu Tyler.
-Dar ce zici tu acolo Alice? -am intrebat.
-Nu mi-ai spus ca Tyler te-a invitat sa dati o tura cu furgoneta lui?
Atunci am inteles si am inceput sa rad…
-Esti nebuna Alice -am zis printre rasete.
-Am vazut asta deja si o sa fie fantastic…si deja stiu ce iti vei purta -puteam sa mi-o imaginez cu ochii mari cu un zambet enorm si sarind in sus-.Ah!Si nu-ti face griji pentru asta…Rose mi-a zis ca tata nu stie nimic.
Mi-a luat un timp ca sa descifrez ultima fraza…”tata nu stie nimic” am ras.Edward.
-Spunei ”multumesc” lui Rosalie din partea mea -i-am cerut.
-Am sa-i spun…dar…cum faci asta?Rosalie te iubeste!
-Intr-o zi vei sti,pe maine -am soptit din nou.
-Pe maine Bella,odihneste-te.
Am urcat din nou in camera mea si m-am lasat sa cad peste pat,stand peste paturi si uitandu-ma la tava si din nou murmuratul lui Edward mi-a invadat mintea.Eu eram fragila,asta stiam deja,dar cand Edward e langa mine complet dezarmat imi provoca mila.Ochii mi s-au inchis inconstient si nu-mi mai aminteam ora la care m-am culcat.
Ochii mei s-au deschis atunci cand razele soarelui au ajuns la fereastra mea si m-au lovit din plin,ma uitam in jurul meu speriata si m-am gasit in pat,acoperita.M-am uitat la balansoar si o briza rece a trecut in jos pe spate…era imposibil…asta nu putea sa se fi intamplat.Edward nu a petrecut noaptea aici…pentru asta mai lipseau doar cateva saptamani.Am respins acest gand,sa dau mai multe ture in jurul acestui lucru nu ma ajuta cu nimic si stiam ca va mai dura ceva timp pana sa stiu adevarul,daca ajungeam sa-l stiu.
Saptamana a trecut repede,cand mi-am dat seama era deja vineri,ziua urma sa mi-o petrec cu Alice,Rosalie si Esme in Seattle.Esme s-a trezit in ultimul moment,avea nevoie de o pereche noua de pantofi,dar eu stiam ca face asta pentru ca nu are incredere in mine.Asta ma durea,o iubeam pe Esme ca si pe mama mea si neincrederea ei era ca o lovitura puternica in inima mea.Dar stiam ca nu era vine ei si nici a mea,aveam nevoie doar de timp si de mult noroc pentru ca lucrurile sa fie la fel ca in vis.
La ora pranzului pe care l-am luat in institut stateam la obisnuita mea masa cu Mike si Jessica.Stiam sa descifrez intentiile lui Mike de a ma invita la o intalnire,dar si intentiile Jessicai ca sa-mi faca rau.In vis am vazut in cine pot sa am incredere deplina,dar nici Jessica si nici Lauren nu intrau in acea categorie.Cu Mike era diferit,era un baiat bun,dar nu parea sa inteleaga limitele pe care le impuneam si intotdeauna intelegea diferit.Mi s-au terminat scuzele pentru a-l evita,dar intotdeauna reuseam.
Lucrurile cu Edward nu puteau fi mai rele.La scoala ma ignora complet,la ora de biologie parca stateam singura la masa ,la pranz nu-mi mai dedica nicio privire,nici cand Alice vroia sa vorbeasca cu mine.Si cel mai rau era cand ma duceam la casa Cullen.Se incuia in camera lui sau se urca in Volvo-ul lui si ma lasa balta.Cand se intampla asta Alice si Rosalie imi aruncau priviri complice,ma sprijineau,dar nu aveau nici cea mai mica idee despre ce se intampla.Pentru iubirea vietii mele eu eram doar o straina,un pericol.
Suspiciunile mele cum ca Edward a intrat in acea seara in camera mea se destramau.Niciodata nu voi trece peste acea dimineata si comportamentul lui imi confirma ca totul a fost o productie a imaginatiei mele,a subconstientului meu care imi juca intotdeauna farse rele…chiar si in visul meu.
Vinerea,cand am iesit de la ore,Emmett ma astepta pe capota camionetei mele,Volvo-ul nu mai era in parcare,probabil ceilalti Cullen-i au plecat.Cand am ajuns langa masina Emmett s-a comborat de pe capota si s-a pus in fata mea.
-Nu inteleg -spuse.
-Ce nu intelegi Emmett?
-Ce faci aici? -a intrebat.
-Cred ca acea intrebare trebuia sa o pun eu -am raspuns ridicand o spranceana-.Vrei sa te duc undeva?
-Clar,hai sa mancam ceva -l-am privit cu o spranceana ridicata si el a intins un zambet pe fata lui- Tu mergi sa mananci ceva si eu am sa fac la fel.
Ne-am urcat in masina si ne-am dus la o cofetarie din oras.
-Vechitura asta nu merge mai repede? -m-a intrebat razand.
-Respect!Aceasta ”vechitura” are cam atatia ani cati ai si tu -am zis cu falsa ingamfare.
-Despre asta nu discut.
Cand am ajuns la cofetarie eu am cerut o delicioasa budinca de vanilie si inainte sa zic ceva Emmett a platit chelnerita ca sa putem pleca fara sa ne mai incurcam.L-am privit sceptica,dar raspunsul lui m-a lamurit.
-Trebuie sa vorbim,si nu e un loc indicat pentru o conversatie.
-Ti-e foame? -l-am intrebat cu un zambet enorm pe fata…
A inceput sa rada in timp ce nega din cap murmurand ”imposibil”.
Dupa ce mi-am terminat budinca am mers spre masina mea si mi-a cerut sa-l las sa conduca.M-am gandit timp de un minut,Emmett nu era in clasa de persoane care aveau rabdare sa-mi conduca Chevi-ul…dar nu aveam alta optiune,aveam nevoie sa castig increderea lui,asa ca m-am riscat…i-am dat cheile de la masina.
A condus pe un drum pe care nu-l cunosteam pana cand a intrat in padurea infricosatoare si a oprit motorul.Am ramas in liniste cateva minute,cunoscandu-l pe Emmett,sigur se gandea cum sa inceapa conversatia si nu era in stare sa zica o fraza coereenta.Era un baiat bun,dar uneori inocenta lui ii jucau farse.
-Ce vrei sa sti? -am soptit.
A ridicat capul si si-a atintit ochii spre ai mei.
-Stiu ca unii stiu de ce esti aici,Rose e printre ei -zise-.O cunosc foarte bine si stiu ca niciodata nu ar accepta un uman asa.Nu vrea sa-mi spuna nimic…si nu stiu de ce.
-Eu i-am cerut sa nu o faca.
-Vezi?Rose intotdeauna face ce vrea…niciodata nu accepta rugaminti si mai ales de la un om,nu te supara.
Am ras,niciodata nu l-am auzit pe Emmett vorbind atat de serios si latura asta noua pe care am cunoscut-o imi placea cu adevarat.Era la fel ca un frate mai are,responsabil si preocupat.
-Vream sa fiu eu cea care sa va povesteasca.
-Eu stiu…acel vis ciudata al tau.Adevarat? -mi-a zis cu o voce suava.
-De unde sti asta?Cine ti-a spus? -am intrebat alarmata.
-I-am auzit pe Alice si Carlisle vorbind in cealalta zi -zise.
Dar…Daca si Edward a auzit?Sa fie acesta motivul pentru comportamentul lui cu mine?Fata mi-a cred ca si-a schimbat expresia pentru ca Emmett ma privea ingrijorat.
-Nu a mai auzit nimeni -m-a linistit.
Am putut respira profund…dar chiar nu intelegeam ce se intampla cu Edward.
-Emmett…Ce e ceea ce te preocupa?-am intrebat-.Sunt un simplu om,nimeni nu m-a creat pentru a face rau.Si sunt sigura ca daca vrei poti sa ma inlaturi dni calea ta foarte simplu -m-am cutremurat la ultima fraza.
-Nu ma ingrijorez pentru tine,ma ingrijorez pentru ceea ce faci in familia mea.
-Ce fac? -am intrebat alarmata.
-Carlisle si Esme nu inceteaza sa vorbeasca despre tine,asta nu ar fi rau daca nu as fi ingrijorat pentru Edward.Jasper si Alice abia vorbesc pentru ca ea se gandeste mai mereu la chestii absurde pentru ca Edward sa nu vada viziunile ei…Rose nu inceteaza sa vorbeasca cu Alice despre tine si de una Nessie cu Carlisle.Si Edward dispare noaptea,asta fara sa zic ca pare o fantoma.
Inima mea s-a facut mica.Nu stiam ca daca ma duc la casa Cullen va fi chiar atat de traumatic pentru ei.si Edward…Era asa din cauza mea?Unde isi petrece noptile?
-Ce se intampla cu el in visul tau?Este adevarat ce am auzit? -m-a intrebat vizibil speriat.
Am respirat si mi-am luat forta.
-Sunt indragostita de Edward -am dat dintr-o data afara.
-Asta e evident -a rapuns.Dar ceva de pe fata mea trebuia sa se fi schimbat pentru ca devenit imediat serios-.Dar el nu stie,linisteste-te.E prea distras ca sa-si dea seama de ceva.
-Ce …ce i se intampla? -am reusit sa pronunt.
-Asteptam sa-mi dai tu o pista,pentru ca nu stim.Eu si Jazz suntem disperati pentru ca nu stim cum sa-l ajutam.
-Emm,am sa-ti zic daca-mi promiti ceva -am zis privindu-l in ochi.
-Sa vedem ce-mi zice…imi este frica.
-Tu esti vampirul aici.Iti amintesti? -l-am intrebat ridicand o spranceana.
A ras cu mai malta bucurie si a dat din cap.
-Edward nu poate sti nimic de asta….si nici Esme,vreau sa le spun eu -i-am cerut.
-Nu e mult ceea ce ceri…asteptam alt lucru….haide spune-mi orice ar fi.
-In visul meu,Edward si cu mine suntem…casatoriti -gura lui s-a deschis pana in piept.
-Ce?..Ce?….CE???? -s-a balbait fara sens-.Vorbim despre acelasi Edward -am dat din cap.
Nu stiam care va fi reactia lui,asteptam orice lucru care trebuia sa vina mai ales din parte lui Emmett.Si ce a facut a fost sa rada.A inceput cu un zambet linistit,dar apoi s-a intins la maxim si intr-un moment masina se scutura din cauza rasetelor lui.L-am pirivit zambind.Ce puteam sa mai fac?Sa rad cu el?De ce nu?Amandoi am ajuns sa ne tinem de burta in timp ce radeam.
Am ramas in liniste dupa cateva minute fara sa ne oprim din ras,imi stergeam lacrimile care au iesit din ochii mei apoi am simtit doua brate tari si mari imbratisandu-ma si m-am ghemuit la pieptul lui Emmett.
-Asa ca…Ai sa fi surioara mea? -a intrebat razand-ce sa zic..O sa devi una de-a noastra?
-Intr-o zi…-am soptit obosita.
-Ce se intampla?Bine…mai bine…Ce se va intampla?
-Edward nu vroia sa o faca,intotdeauna vroia sa-mi protejeze umanitatea -i-am explicat.
-Asta explica multe lucruri…-a murmurat pentru sine.
M-am asezat mai bine in masina si inainte de a porni din nou masina doua maini mi-au aranajt parul cu blandete.Am zambit satisfacuta…l-am recuperat pe Emmett.