Capitolul 39 – Rani

EDWARD PDV

Fugeam cu Bella in bratele mele complet disperat,nu stiam exact unde mergeam,cautam doar mintea lui Carlisle intre toti arborii care ne inconjurau.Inima Bellei batea cu dificultate,si respiratia ei era de fiecare data mai pauzata.Stiam ca nu a mai ramas mult…am vazut in mintea lui James cum s-a lovit de acel arbor si cel mai probabil ca avea niste coaste rupte si acestea perforau plamanul de asta ii era greu sa vorbeasca.

“Emmett trebuie sa se linisteasca,Demetri nu se joaca”

Vocea mentala a lui Carlisle a ajuns insfarsit la mine.Am strigat atragandu-i atentia,vroiam doar sa se apropie si sa ma ajute,nu ma puteam lupta cu asta.Nu a intarziat in a aparea  si cand ne-a vazut ochii lui s-au deschis larg.Si nu putea vorbi,nu putea pronunta nici un cuvant,stiam ca atunci cand va deschide gura vor iesi numai suspine si strigate de durere pentru ca nu suporta sa o vada pe Bella in avea stare si mai putin din cauza mea.

I-am multumit  rapidei sale reactii si inainte sa-mi dau seama eram in fata portilor spitalului.Cativa infirmieri au luat-o din bratele mele si eu am simtit un gol teribil.Carlisle s-a dus in spatele lor si pe mine m-au dus intr-o sala de asteptare unde erau mai multi umani,toti stateau cu capul in jos si gandurile lor erau atat de suparacioase precum ale mele.In ocazii ca aceastea regretam ca nu stiam nimic despre medicina,pentru ca nu aveam acea putere precum Carlisle pentru a face fata setei si sa pot suporta mirosul sangelui uman.Daca nu as fi atat de bleg as putea fi acum in spatele acelor usi ajutand-o pe Bella personal.Puteam vedea tot ce ii facea in mintea doctorilor si auzeam inima ei batand lent,acel sunet era singurul care ma tinea in picioare….in timp ce acea batea cu greutate eu stateam in picioare luptand pentru amandoi.

Carlisle aparu ceva timp mai tarziu,nu stiam exact cat pentru ca deja pierdusem notiunea tuturor,unicul lucru cu adevarat important pentru mine era in spatele acelor usi luptand pentru a supravietui.Am ridicat privirea si cand l-am vazut am bufnit.

-Alice isi face griji pentru tine –sopti tatal meu- nu ti-ai dat seama de aspectul pe care il ai,dar toti te privesc speriati,chiar si eu pot observa asta fara sa citesc minti.

M-am bagat intr-o baie si m-am uitat la reflectia mea din oglinda.Aveam hainele rupte si patate cu sange.Fugind prin padure dupa James mi-am rupt hainele.Am coborat privirea si mi-am vazut mainile acoperite de sange..sangele Bellei.Mi-am ciulit din nou urechea si bataile inimii ei erau singurele care ma tineau inca in picioare.Mi-am privit mainile din nou si fara sa stiu prea bine de ce am dus una dintre ele la nas si am inspirat aroma sangelui ei.Am inchis ochii inaintea impresiei,veninul s-a acumulat in gura mea si monstrul a inceput sa maraie…am deschis gura larg si colti mi-au iesit,monstrul ameninta cu mai multa putere decat mine.Mi-am bagat mainile sub apa si am vazut cum fiecare picatura elimina pata de sange.

Cand priveam cum sangele dispare sub apa monstrul din mine a marait din nou.M-am privit surprins in oglinda si ochii mei erau mult mai negri decat uleiul.M-am schimbat repede de haine si m-am uitat inapoi in oglinda,ochii mei erau in continuare negri,mandibula tensioanta si palmele stranse in pumn.Telefonul vibra in buzunarul pantalonilor pe care i-am dat jos si l-am luat brusc.Inainte sa apuce sa vorbeasca o alta voce se auzi de la celalalt capat al virului.

-Toti suntem in sala de asteptare.Du-te sa vanezi ca noi te asteptam –vocea lui Alice suna linistita chiar daca se putea observa ingrijorarea.

Am inchis telefonul brusc si l-am bagat inapoi in buzunar.Am deschis una din ferestrele baii si am privit intr-o parte si alta,cand am crezut ca nimeni nu ma poate vedea am sarit  si dupa am inceput sa fug in padure.Am prins cativa cerbi pe care am incercat sa nu-i sec atat de mult de sange,sangele lor nu era atat de dulce si bun precum cel pe care acum cateva minute l-am sters de pe mainile mele.

Umblam lent,incercand sa ma inseninez inainte de a ma intoarce,familia mea nu merita proasta mea dispozitie,trebuia sa fiu linistit pentru a nu face pe nimeni sa plateasca cu iritatia mea.Un sunet in spatele meu mi-a atras atentia si cand m-am intors l-am vazut pe Black la cativa metri distanta.Ne priveam in liniste de cateva minute.Postura lui era rigida si fata lui nu demonstra nici un tip de emotie.

Gandurile lui erau linistite si pacifice chiar daca numele Bella era cel mai pronuntat printre gandurile lui.Nu aveam putere pentru a ma infrunta cu el,sa devin gelos pentru ca acel caine se gandea la iubita mea nu era prioritatea mea in acel moment.

-Ce vrei? –am intrebat intr-o soapta cu voce dura.

“Cum se simte?”

Acele cuvinte si-au facut ecou in mintea lui.

-Nu stiu,ma duc la spital sa verfici –am raspuns umbrit.

Am facut stanga imprejur si am inceput sa fug la spital.Cand am ajuns in sala de asteptare toti erau acolo exceptand Carlisle,i-am cautat mintea prin tot spitalul si am gasit-o avand grija de Bella,ingrijea o rana pe care o avea la cap,dar ea era in continuare inconstienta.M-am lasat sa cad intr-unu dintre scaune  si acesta scoate un sunet datorita greutatii…va trebui s-o controlez mai bine data viitoare.

Nu era necesar sa ridic capul pentru a sti cu ce fata ma priveau toti,si deodata niste ganduri foate cunoscute au inceput sa defileze prin mintea mea.M-am tensionat in scaun si frica a inceput sa faca ravagii in minte,Jazz capta instantaneau si s-a tensionat langa mine punand o mana pe umarul meu.

-Ce se intampla? –intreba intr-o soapta.

Ceilalti ne priveau acordandu-ne atentia lor.

-V-ati ocupat de toate? –am intrebat intr-o soapta.

-O da! –spuse Emmett zambind.

-Emmett! –striga Esme- Bella a suferit un accident de trafic…Emmett a vazut camioneta distrusa in fata spitalului- luase o batista in maini si pleca capul pentru a-si ascunde lacrimile.

Seriful Swan trecu cu viteza pe coridor si s-a dus la una dintre infirmiere care era in spatele casei de informatii.Dupa ce a vorbit cu ea s-a intors si cand am ridicat capul ochii lui s-au intalnit cu ai mei.A trebuit sa plec capul rusinat,daca Bella e in aceasta situatie,e doar din cauza mea.A venit la locul unde eram in cateva secunde,mi-a pus o mana pe piept si strangand-o in pumn a incercat sa ma ridica,l-am ajutat putin punandu-ma in picioare pentru a nu-l face sa se simta rau.

-Ce s-a intamplat? –intreba cu voce rece.

Niciodata nu l-am mai vazut pe serfiul Swan atat de ingrijorat,si daca isi descarca furia pe mine ma facea sa ma simt si mai rau,el ma invinuia pentru ce a patit Bella si eu imi asumam vina.Nu am fost in stare sa spun ceva,nici in apararea mea nici in potriva mea.Stralucirea salbatica a ochilor sai m-a lasat fara cuvinte,stiam ca durerea lui in acel moment nu se compara cu a mea,dar de asemenea suferea destul,si eu eram singurul vinovat.

Tatal meu a aparut deodata si l-a separat pe Charlie de mine,m-am lasat sa cad din nou in scaun(cu un pic mai multa grija) si mi-am cuprins chipul cu mainile.Niste suave mangaieri lasau dragoste pe parul meu.

-Va fi bine –sopti Alice la urechea mea.

-Nimic nu va fi bine –vocea mea suna amortizata de mainile mele,dar chiar si asa se putea simti durerea in fiecare silaba pronuntata.

Alice suspina si s-a dus sa se aseza cu Jasper pe un scaun in fata mea.Ma cunostea perfect,stia ca daca continua sa ma preseze ma voi dezlantui si nu era bine si nici momentul in acel loc.Esme si-a ocupat locul langa mine si trecandu-si o mana peste umerii mei m-a facut sa-mi las capul pe umarul ei.Mangaia parul meu in timp ce eu inchideam ochii si am incercat sa dorm o vreme.Cand imi dormeam sa fac asta cu adevarat…sa evadez din lumea asta pentru cateva ore si sa las suferinta si probleme in spate.Chiar daca cel mai sigur daca o faceam in acel moment aveam cosmaruri cu ceea ce traiam.

Ceva timp mai tarziu,nu stiu exact cat,Charlie s-a intors in sala de asteptare si s-a asezat langa Esme.

-Imi pare rau –sopti mamei mele.

-Nu-ti face griji…te inteleg –il linisti ea-.Toti suntem preocupati.E vreo noutate?

Charlie suspina cu putere si si-a mutat privirea in pamant.

-O opereaza,avea o fractura deschisa in picior.

-Va fi bine –spuse Alice cu un zambet- Bella e puternica.

In mintea ei a inceput sa se formeze imagini cu Bella facand reabilitare pentru a putea umbla din nou,si eu am suspinat usurat,macar va continua cu viata.Cateva ore mai tarziu Carlisle aparu si l-a luat pe Charlie cu el.

“Totul e bine Edward,peste cateva minute o poti vedea”.

Gandi inainte sa dispara din nou pe acele usi urmat de Charlie.M-am ghemuit in scaun si i-am privit pe toti,multumindu-le silentios pentru ca sunt aici cu mine,sprijinindu-ma cand nu merit.Mi-am concentrat din nou atentia cautand-o pe Bella.Am gasit bataia inimii sale,acum parea sa aiba ceva mai multa putere si respiratia ei era mai controlata.

M-am ridicat si m-am pregatit sa ma plimb prin sala de asteptare.Oamenii care erau acolo de abia imi acordau atentie fiind amarati  cu problemele lor.Si familia mea mi-a dat spatiu pentru a ma gandi si sa ma limpezesc inainte sa ma duc la Bella.Charlie reaparu cateva minute mai tarziu,cand aparu privirile noastre s-au intalnit din nou si ochii lui erau rosii de la atata plans,chiar daca stralucirea de linistire si speranta persista in ei.

-Edward –sopti Carlisle aparand dupa el.

Charlie s-a intors sa ma priveasca si incuviinta,l-am urmat pe Carlisle cu privirea in pamant,ne-am dus prin cateva coridoare si ne-am intalnit cu persoane carora nu le-am acordat atentie.Ma pregateam mental pentru imaginea cu care ma voi infrunta,dar stiam ca nicio pregatire nu va servi la nimic din momentul in care o voi vedea.

Si asa a fost,Carlisle mi-a indicat usa unei camere,am ezitat cu mana pe clanta cateva secunde,bataile inimii ei continuau sa fie o muzica pe fundal si unicul care ma mentinea cu picioarele pe pamant.Am respirat profund si am deschis usa lent.

Am mers cativa pasi si m-am obrit.Acolo se odihnea ea.Parul ei cadea ca o cascada pe perna.Mainile ei erau intinse pe ambele parti ale corpului,unul din brate avea un tub pe unde ii injectau ceva medicamente si pe celalalt brat ii faceau o transfuzie de sange.Unul dintre picioare era bandajat,avea o fasa care ii acoperea o zona a capului si fata ei reflecta linistea,avea doar o lovitura pe obraz care indica ca a patit ceva.

Am suspinat,incercand sa opresc acele lacrimi nefiresti care se nasteau in pieptul meu,am facut doi pasi in fara si m-am uitat in ochii ei,acum inchisi…cat adoram sa-mi vad reflectia in acele doua oceane de ciocolata,imi doream sa vad din nou privirea ei cu acea stralucire de fericire care o facea sa para mai vie.

Era palida si nemiscata,si nu ma puteam gandi decat la frumusetea ei cand se inrosea si cand cobora privirea cand era rusinata.Era Bella mea cea care era in pat,era parte a inimii mele pe care o cautam de cateva secole.Era sufletul meu pe care-l credeam pierdut,acea era fata la care niciun monstru nu are dreptul,dar eu am gasit-o.Si ca un prost am lasat sa i se faca rau,am lasat ca alt monstru sa vrea s-o ia de langa mine.

Am facut si cei doi pasi care ma desparteau de pat,m-am apropiat lent si am sarutat fruntea ei cu grija.Am inspirat aroma sa si nu am putut evita sa nu-mi increstez nasul.Mirosul ei s-a schimbat,nu mai era acelasi,am ridicat capul si am vazut punga cu sange pe care i-l injectau,A+,am bufnit….cine a donat acel sange nu aveam multi vampiri pe urmele lui,mirosul lui nu era foarte atractiv.

M-am asezat intr-un scaun langa ea si am luat o mana de-a ei intre ale mele,aproape asteptam sa se cutremure la atingerea mea rece,dar nu am primit nici un raspuns din partea corpului sau.Am ramas observand-o din nou,parea ca doarmea la fel precum am vazut-o de atatea ori…parea sa aiba un vis linistit si senin,dar adevarul era bine distins si acel miros al sangelui pe care i-l injectau nu facea mai mult decat sa-mi aminteasca o data si inca o data ce s-a intamplat.

Si in timp ce fluxul de sange isi facea loc in venele ei,eu am ramas asezat,cu una din mainile ei intre ale mele,lasand caldura ei sa intre in corpul meu.Lasan ca bataile inimii sale sa-mi umple mintea,acompaniind ritmul respiratiei sale cu al meu…Deja nu mai ascultam pe nimeni,in mintea mea era doar un gol lasat de inconstienta sa.Aveam nevoie de sunetul vocii sale,sa o vad zambind,inclusiv preferam sa o vad infuriata pe mine sau sa ma urasca decat in aceasta stare.

O mana s-a asezat pe umarul meu si eu nu am fost nevoit sa ridic capul pentru a stii despre cine e vorba.

-Jazz sunt bine –am soptit,chiar daca minteam de inghetau apele.

-Am venit doar sa-ti spun ca plec,stii ca sunt cu tine frate – “deja nu mai suport sa fiu aici..”

-Inteleg,nu-ti face griji –am incercat sa-i zambesc,dar nu am fost in stare.

S-a apropiat de Bella,a luat o suvita din parul ei si i-o puse dupa ureche si isi duse un deget pe obrazul sau cu delicatete.

“Ai grija de ea”

Gandi inainte sa plece.

Nu era nevoie sa-mi ceara cineva.Voi avea grija de Bella cu pretul vietii mele,daca se putea numi viata ceea ce traiam acum.M-am gandit cateva minute.Eu daca traiam,dar doar de cand Bella si-a facut aparitia in drumul meu,ea a dat sens si culoare existentei mele,transformand fiecare zi intr-o noua aventura alaturi de ea,nu intr-una precum toate celelalte dinainte s-o cunosc.

Si cu acel gand zburand prin mintea mea am privit-o din nou,m-am apropiat din nou de ea si imitindu-l pe Jasper i-am mangait obrazul.Bataile inimii sale si-au crescut volumul si nu am putut evita sa nu zambesc.Chiar si inconstienta Bella stie ca sunt langa ea si ma recunostea dintre toti.Putea cineva s-o iubeasca mai mult decat eu?Era ceva de care ma indoiam pana peste cap.

P.S.:L-am tradus cand am avut timp si asta doar pentru ca vreau sa-mi cer iertare pentru intarzierea trecuta:DScuze din nou.Si Naoby vrea sa va spuna ca apreciaza faptul ca cititi acest fan fic si va multumeste,si ea si eu,pentru comentarii si pentru cuvintele frumoase!Multumim!