Capitolul 22 -Toti avem un trecut…viitor…ceea ce trebuie sa se intample se va intampla

EDWARD
In timp ce ma uitam la Bella cum dormea intre bratele mele,zambind,chemandu-ma in vis,am luat o decizie,nu puteam nici sa vreau sa ma indepratez de ea,aveam nevoie de ea,si acea nevoie era mai puternica decat mine.

M-am gandit s-o duc in poiana,la putin timp dupa ce a adroit am vorbit cu Alice ca sa pregateasca totul,voiam sa-I daruiesc o zi perfecta,si cine era mai bun ca sa pregateasca toate astea daca nu hiperactiva de Alice…

Am iesit devreme din casa ei,ne-am dus fugind cu ea in spatele meu pentru a cauta masina mea si tot ce Alice si Esme au pregatit.Si momentul in poiana a fost magic.Inca zambesc de fiecare data cand imi amintesc…Bella mi-a vorbit de visul ei,mi-a aratat toate amintirile ei:primul nostru sarut,nunta noastra,prima noapte in care am dormit langa ea,momente si cuvinte unice in poiana…in fond o invidiam pentru ca eu nu imi aminteam nimic din astea si as muri pentru a le trai.Ma simteam rau pentru ca eu nu puteam imparti astea cu ea.Pentru ca nu puteam zambi cand imi aminteam acele momente pentru mine,puteam s-o fac doar in mintea ei.

-Puteam crea noi amintiri,stiu ca nu va fi la fel,dar putem incerca -spuse asta privindu-ma in ochi,cu o siguranta unica.

Si eu am crezut,de ce nu o facea?In plus,eram dispus s-o fac si asa i-am spus.

-Nu vom incerca.O facem -mi-am unit buzele cu ale ei inca o data,topindu-ma in fiecare loc in care pielea ei calda il atingea.  Eram invins,scufundat,complet potolit.Vampirul,monstrul care striga in interiorul meu…toate astea nu mai existau.Eram doar ca un simplu uman in mainile ei supus dorintelor ei.Voiam sa impart totul cu ea,de la fiecare zori de zi pana la fiecare amurg,impartind cu ea tot ce am visat mereu sa fac.

Eram dispus sa ma las depasit,invins pentru ea,la cheremul dorintelor ei.Daca ea imi spunea sa-mi tau parul auriu nu aveam nicio problema.Voiam sa-mi petrec cu ea fiecare minut din existenta mea.Chiar si eu m-am speriat cand am gandit asta.Eu,care intotdeauna am asta nu viata,pentru mine a fost aproape o pedeapsa sa ma transform in bestia care sunt acum,eram dispus sa termin cu viata ei si sa o transform pentru a petrece restful existentei mele alaturi de ea.

Nu stiam daca ea va fi de acord,dar nici nu era momentul sa-I propun.Dar daca de ceva eram sigur era ca nu greseam,Bella era persoana care ma completa,care umplea fiecare loc gol din inima mea,care doar cu un singur zambet era in stare sa-mi imbunatateasca existenta.Si nu voiam s-o pierd,nu voiam sa vad cum zi cu zi se stinge si era cu un pas mai aproape de moarte,in timp ce eu nu puteam face nimic pentru a evita.    Eram egoist,stiam,eram absolut sigur ca egoismul meu castiga in acet caz,dar nu ma interesa,doar cand ma gandeam la Bella ca fiind alaturi de mine pentru restul zilelor mele m-a facut sa las un zambet sa-mi scape.

Toate aceste ganduri mi-au fost evocate in timp ce o sarutam,in timp ce savoarea ei inunda fiecare celula a limbii mele cand dansa cu a ei.In timp ce soarele,in inaltul cerului,cutremura corpul meu intins langa al ei.Nimic nu m-ar putea face mai fericit in acest moment,sa o stiu a mea,sa citesc in gandurile ei cat de mult ma iubea,sa simt cum corpul ei se cutremura sub mangaierile mele.Daca intr-o zi m-am gandit la fericire,eram foarte departe de asta,acea senzatie care a pus stapanire pe mine in acel moment a depasit cu mult fericirea.

M-am indurate putin de ea pentru a-I aprecia culoarea obrajilor.Ca sa vad cu propii mei ochii ce provoca iubirea mea pentru ea.Ma privea cu ochii intre deschisi si un dulce zambet,nu am putut evita sa nu-l inapoiez…o iubeam cel mai mult pe lumea asta.   Un sunet ciudat venit de la corpul ei m-a facut sa tresar si sa ma uit la ea cu o cuta de curioazutate pe frunte.Am privit-o asteptand ca ea sa-mi explice ce tocmai s-a intamplat,dar acelasi sunet acompaniat de un rosu aprins in obraji si un zambet rusinat au fost unicul raspuns.

-Sunt om -spuse intr-o soapta.

-Stiu -i-am rapuns.

-Trebuie sa mananc -a spus din nou luandu-si privirea de la mine.

-Oh -a fost unicul cuvant care a iesit din gura mea.

Eram atat de absorbit sa ma delectez cu savoarea buzelor ei incat am uitat complet necesitatile ei.M-am ridicat in picioare si ea ma privea fara sa inteleaga nimic.-Imediat ma intorc,asteapta-ma aici -i-am lasat un sarut fugar pe buzele ei si apoi am fugit pana la masina.

Nu am ajuns prea tarziu si am luat geanta cu mancare pe care a lasat-o Rose in bortbagajul masinii.Nu am intarsia prea mult nici la intoarcere.Era intensa pe iarba cu ochii inchisi,inima ei batea linistita si respiratie ei era linistita,nu dormea,dar stiam ca era relaxata.

Nu am putut evita si m-am pus in genunchi in fata capului ei.Mainile mele conturau chipul ei cu extrema grija,ca si cum ea era o piesa de cristal si care se putea rupe la cea mai mica atingere.Si-a scos la iveala zambetul si inima ei a inceput sa bata mai grabita.Obrajii ei au capat din nou acea adorabila culoare de rosu pe care o iubeam si corpul meu,aproape din proprie initiativa,s-a apropiat pana am putut sa-mi pun buzele peste ale ei.Sa o sarut era o dependenta,intotdeauna voiam mai mult si mai mult,niciodata nu ma saturam.

M-am separat lent,lungind momentul in care simteam calda ei resublime lovindu-mi chipul si mi-a daruit alt zambet care m-a zapacit.S-a asezat langa mine,corpurile noastre se atingeau la cea mai mica miscare si asta era o senzatie magnifica.I-am aratat geanta plina cu mancare si m-a privit total dezorientata.

-E destul macare pentru mine -spuse intr-o soapta.

-Cine a spus ca e doar pentru tine? -am intrebat-o.

-Tu nu mananci,si suntem numai noi doi…

-Haide,m-ai prins -am admis- Imi raspuns un lucru?

A luat un sandwich din geanta si in timp ce a muscat a si incuviintat.

-E vorba despre visul tau…-am asteptat reactia ei dar ma privea asteptand sa continui- Cum ai aflat ca suntem vampiri?   A lasat sandwich-ul intr-o parte si a baut un pic de suc pe care l-am adus.Si-a dres vocea si m-a privit cu atentie.

-Nu stiu daca ar fi bine sa stii -spuse.

-De ce?

Suspina,am incercat sa intru in mintea ei dar din nou era blocata,nu am putut evita sa nu stramb din nas.

-Ce se intampla? -intreba.

-Inca nu inteleg cum o faci,ma blochezi si….ma face curioas,mor ca sa stiu ce grandest -am spus.

-Ai noroc,in visul meu nu puteai deloc sa-mi citesti mintea..asa ca nu te plange pentru ca putea fi mai rau -spuse cu un zambet,.

Nu am putut evita sa nu zambesc si eu.

-Da,ar putea fi mai rau,dar…inca nu mi-ai raspuns.Cum ai  stiut?

-O sa-ti spun,dar nu te infuria.Imi promiti? -s-a uitat in ochii mei in timp ce vorbea,m-a uimit,asa ca nu am putut decat sa dau din cap.

-Voi incerca -am soptit.

-Mi-a spus Jake,Jacob Black.  Black…Jacob Black.

Mintea mea a procesat acel nume in cateva minute.Black,Ephraim Black,indienii,tratatul.Corpul meu s-a tensionat si sunt sigur ca privirea mea era dura.Bella m-a privit speriata.

-Ti-am cerut sa nu te infurii si nici macar nu ai incercat -a spus putin indignata

.-Ce legatura ai tu cu Black? -am incercat ca vocea mea sa sune linistita,si nu cred ca am reusit pentru ca privirea ei era dezaprobatoare.

-Am sa-ti spun totul,dar linisteste-te,totul s-a intamplat dintr-un motiv si ca Jake era in viata mea a adus numai lucruri bune -ultimele cuvinte au fost aproape de neauzit.

In mintea ei au aparut imagini cu un enorm lup maro jucandu-se cu o fetita,am privit-o dezorientat.Ce era asta?Imediat s-a blocat si nu am mai putut sa vad nimic.M-am tensionat din nou.

-Ce a fost asta? -am intrebat.

-Nimic ce ar terbium sa fie important -spuse mutandu-si privirea.

-Daca nu ar terbium sa fie important de ce te-ai enervat?

-Ok,lupul e Jake si fetita e a nos…e a mea…-sovaise- e o tiparire,amorsa -spuse insfarsit,dar inaintea acestei information no am putut evita ca un marait sa nu-mi evadeze din piept.

-Imi spui ca…ca cel Black,e un lup? -am spus incercand sa ascunde furie din fiecare cuvant.

-Nu -raspunse linistita.

-Cum nu?Daca e un lup si se numeste Jacob…nu e mascota ta,nu am vazut niciun caine la tine acasa -am spus cu sarcasm.

-Nu m-ai lasat sa termin,nu e inca,se va transforma intr-un an mai mult sau mai putin -linistea cu care trata tema era ce ma infuria cel mai tare.

-Si ce legatura ai tu cu Black?? -am repetat.

-Charlie e prietenul lui Billy,Billy Black,tatal lui Jake.

-SI? -ma impacientam prea mult.

-Jake si cu mine vom fi….asa ceva ca niste prieteni. -spuse prudent privindu-ma in ochi.

-Vei fi prietena unui varcolac? -nu puteam ascunde furia- Asta nu voi permite.

-Oh da,sigur c-o vei face -a raspuns atat de linistita.  Am luat-o de brat cu grija si am facut-o sa se uite in ochii mei.

-Bella.Nu voi lasa sa fi aproape de un varcolac,sunt monstrosi,sunt…instabili,iti pot face mult rau.Si mai ales cand tocmai s-au trasnformat,nu se pot controla -i-am spus privind-o direct.

Ochii ei erau inlacrimati,puteam jura ca e furious,dar nu stiam pana la ce nivel.Suspian pentru a se linisti si a vorbit cu un ton al vocii care nu lasa loc pentru replici.

-Edward Cullen,voi fi prietena lui Jake fie daca vrei sau nu,niciodata nu-mi va face rau,e seful(Alfa),se controleaza mult mai bine decat restful haitei.-Dar sunt mai mult varcolaci? -am intrebat alarmat.-In principiu vor fi doar sase,dupa numarul va urga la 10 si in final vor fi 17 -a spus cu o liniste incat daca as avea sange mi-ar zbura din vene.

Am reactionat putin cam tarziu la quintile ei si cred ca eram mai palid decat deobicei….17 varcolaci?

-CE? -cred ca vocea mea a urcat 12 octave.

-Nu te speria…se presupune ca aveti un pact.Nu?

-Bella,imi provoci frica -am admis cu vocea tremuranda.  M-a privit si a inceput sa rada.

-De ce iti provoc frica Edward? -spuse pe tonul amuzat dar cu nuante pe care nu le-am putut defini,chiar daca puteam sa jur ca sunau seducatoare.

-Stii prea multe -am soptit.

-Asta e o problema? -a intrebat acum serious.

-Nu..nu stiu -am suspinat-.Doar ca ma nelinistesti,vreau sa te protejez,dar vad ca…ca nu stiu,pare ca ma poti invata mai multe lucruri despre propria mea lume in loc sa fie invers.

-In visul meu eram vampir,e logic sa stiu lucruri pe care crezi ca nu ar trebui sa le stiu -vocea ei era din nou calda si dulce cum m-am obisnuit.

-Dar ce are de-a face ca ai fost un vampir cu faptul ca vei fi prietena cu un varcolac?

-Haita ne va salva de la moarte pe toti intr-o ocazie,le datoram mult -soptise.

-De ce varcolaci care ne urasc de moarte ne-ar salva de la moarte?Si impotriva cui? -erau prea multe intrebari care dadeau tarcoale prin capul meu dar astea erau cele mai importante.

-Iti amintesti de acea fetita pe care ai vazut-o inainte?Ea e conexiunea noastra.

-De ce?

-Ea este..-suspian din nou- Sa spune ca…ufff…e mai bine sa uiti.

-Nu voi uita Bella.

-O vei face,nu-ti voi spune nimic,vei sti intr-o buna zi,dar e prea devreme.

-Bella te rog.

-Nu -vocea ei suna atat de ferma incat a trebuit sa ma supun.

Am inconjurat-o cu bratele pe la spate in timp ce-si termina sandwich-ul sprijinita de pieptul meu.Capul meu a inceput sa-si aminteasca conversatia pe care tocmai am avut-o si o fraza era mai accentuata decat toare.

”In visul meu am fost vampir”

A fost din vointa proprie?Eu am transformat-o?

-Bella…-soptisem.

-Uhm.

-Ai spus ca vei fi vampir…-m-am oprit putin in fata a ceea ce urma s-o intreb.

-Da -a raspuns.

-De ce?

S-a intors pentru a ma privi in ochi.

-Tu o vei face -a raspuns cu un zambet.

-Si tu voiai s-o fac? -am intrebat.

A zambit amplu.

-Normal ca da!Daca ar fi fost dupa mine,m-ai fi transformat cu mult inainte,dar tu voiai sa-mi protejezi sufletul -se stramba.

-Eu nu voiam sa te transform? -mi-a fost ciudat sa aud asta.

-Nu,o vei face pentru ca nu vei avea alta optiune.Pe de-o parte Volturi te vor obliga si pe cealalta parte eu eram pe punctul de a muri.

-Tu pe punctul de a muri? -asta m-a speriat peste masura.

Bella a ras fara chef.

-E ziua mea de zi…ce s-a intamplat cu furgoneta lui Tyler,James,Jasper,Victoria,stanca…nu ai de ce sa te ingrijorezi,voi iesi din asta -a raspuns atat de linistita cu un zamnet enorm pe fata.

Eu o priveam cu ochii cat cepele….

-Glumesti nu? -am intrebat cu atentie.

-Normal ca glumesc Edward…-soptise si eu m-am linistit putin.

Am ramas cateva minute in liniste in timp ce ea manca.Cand am crezut ca a terminat am intrebat-o din nou.

-Dupa visul tau,ai trait ca si noi -ea a dat din cap- si chiar si asa…ti-ar placea sa fi din nou una dintre noi.?  M-a privit cu o blandete infinita,in ochii ei putea vedea toate dragster care o simtea si asa a facut ca pieptul meu sa se umfle de mandrie.

-Nimic nu mi-ar placea mai mult decat sa-mi petrec restful existentei mele  langa tine -s-a pus in fata mea fara sa-si ia ochii de le mine.

Am zambit,nu cred ca am mai zambit atat de mult in viata mea,dar cu Bella eram fericit si zambetele se nasteau singure din buzele mele fara sa pot evita.

-Cand vrei s-o faci? -am intrebat?

-Ce?

-Sa te transformi,nu vreau sa te pierd -am soptit.O vom face cand vrei,Carlisle sigur nu are nicio problema,in plus cred ca…

-Edward opreste-te …-mi-a taiat-o- Imi spui ca vrei sa ma transformi?

Am incuviintat si ea m-a privit dezorientata.

-Glumesti? -a intrebat din nou

.-Bella,te iubesc,niciodata,in lunga mea existenta nu am simtit asa ceva pentru cineva.Si nu vreau sa te pierd,nu vreau sa vad cum imbatranesti si nu pot evita.

O lacrima s-a scrus pe obrazul ei si am curatat-o suav cu degetul.

-Trebuie sa asteptam…-soptise.

-Ce?

-Absolvirea,dupa ne vom casatori si vei putea sa ma trasnformi -a spus putin jenata.

-De ce sa asteptam atat?Poti absolvi dupa,vei avea mult timp crede-ma -am glumit- Si nunta poate fi dupa,nimeni nu ne grabeste.

-Asteptam,te rog -mi-a cerut.

-Bella,nu vreau sa astept,vreau sa te am langa mine fara sa am extrema grija sa nu te omor.

-Nu-mi vei face rau,sunt sigura -in mintea ei au apart din nou imagini,era peste un pat alb,inconjurati de pene.

Ea a inrosit si daca as fi putut as fi facut-o si eu.

-Er…erai om? -am intrebat-o cu o voce mica.

A incuviintat,si eu am preferat sa las tema pentru un moment,chiar daca eram sigur ca imaginile pe care tocmai le-am vazut in mintea ei  nu le voi uita asa de usor.

S-a sprijinit din nou de pieptul meu si a suspinat zgomotos.

-Te iubesc -soptise.

Am imbratisat-o din nou si am putut sa ma delectez inca o data cu acel rosu perfect,si-a indepartat privirea jenata si i-am luat fata in maini pentru a o obliga sa se uite la mine.Chiar si asa,a inchis ochii si eu am disperat

.-Bella,priveste-ma -i-am cerut.

A deschis ochii lent uitandu-se in ai mei.

-Si eu te iubesc -i-am spus.

A zambit amplu,buzele noastre s-au apropiat si in putin secunde s-au unit intr-un sarut care a pus in alerta fiecare din terminatiie mele nervoase.Si am uitat varcolacii,pe acel Black mai ales,cand Bella era intre bratele mele si ne sarutam,nimic nu mai conta.