Capitolul 20-Amintiri

BELLA

Stateam pe canapea,in intuneric,Charlie aprinse lumina si m-a pirivit ciudat.

-Eu…eu am adormit pe canapea -m-am balbait.- Acum iti servesc cina.

-Nu-ti face griji,am cinat deja acasa la Billy -raspunse.

Billy….ceva s-a remiscat in mine..aveam chef sa merg in La Push,voaim sa-l vad pe Jake,dar am fost atat de obsesionata de Edward incat nu am avut timp sa ma gandesc la asta.

-Cum e Jacob? -l-am intrebat pe Charlie fara sa vreau.

M-a privit surprins,poate nu astepta sa-l intreb despre un baiat pe care se presupune ca nu-l cunosc…m-am lovit mental pentru stupiditatea pe care am facut-o.

-El e bine -a soptit-. Vrea sa te cunoasca,m-a intrebat cand te duci in La Push.

-Intr-o zi -am soptit,chiar daca inima mea zambea incontinuu- Sunt foarte obosita tata,ma duc in pat.Noapte buna.

-Noapte buna Bells -spuse dandu-mi un sarut pe frunte.

Am urcat scarile in graba,punand toaye simturile mele in alerta ca sa nu cad si sa termin rostogolindu-ma pe scari.Am intrat in camera mea si am lasat paralizata in pragul usii.e patul meu statea cel mai incredibil si perfect baiat pe care l-am vazut vreodata.Fara sa pot evita buzele mele s-au intins intr-un zambet si obrajii mei s-au inrosit.

Mi-a dedicat acel zambet carismatic si mi-a intins una din mainile lui ca sa ma apropii de el.Nu a trebuit sa mi-o ceara de 2 ori,cand sa-mi dau seama corpul meu avansa decis ca sa se intalneasca cu al lui.M-am ghemuit in poala lui si el m-a strans mai tare la pieptul lui.Am inspirat aroma lui,inundandu-mi plamanii cu coplesitoarea lui esenta,observand cum fiecare celula din corpul meu se cutremura la simplul contact.

Mi-a ridicat barbia cu unul din degetele sale si m-a privit direct.Ochii lui de caramel ma priveau cu atata intensitate incat am crezut ca vede si cel mai vechi gand al meu.A zambit din nou si si-a apropiat chipul de al meu.

-Ce mi-ai facut? -a soptit contra buzelor mele.

Respiratia lui rece,aroma corpului lui atat de aproape de al meu,senzatia de electicitate pe care o primea spatele mei la fiecare mangaire a mainii lui…corpul meu vorbea pentru el,ne saparau doar cativa milimetri,dar pentru mine,in acel moment erau kilometri.Trebuia sa rup acea distanta,urgent.M-am lasat sa cad putin mai inainte,Edward a sustinut inaintarea mea cu una din mainile lui pste talie mea apropiindu-ma mai tare de pieptul lui,mi-am bagat mainile in parul lui si buzele noastre s-au unit.

Fiecare sarut cu Edward era unic,fiecare noua senzatie pe care mintea mea o procesa era transmisa si multiplicata de mii de ori.Capul meu ametea dar nu din cauza lipsei de oxigen,era intensitatea tuturor sentimentelor pe care le simteam si care ma copleseau complet.

A simtit cum corpul meu se misca in aer,pentru ca dupa sa ma odihnesc peste o suprafa moale si fina.Dupa cateva secunde mi-am dat seama ca eram asezata pe pat cu Edward langa mine.Capul meu se odihnea pe unul din bratele lui si celalalt brat a lui era peste talie mea ducandu-ma mai aproape de el.Totul fara ca buzele noastre sa se desparta.

Puteam sa-i simt muschii prin camasa mulata pe care o purta in timp ce degetele mele strabateau furioase spatele lui.Era Edward…al meu Edward!Si insfarsit il am in bratele mele.Nici mainile lui nu ramaneau in spate,si treceau pe o parte de-a mea,iar apoi pe gat,iar apoi pe fata…cu fiecare mangaiere ma simteam ametita,mainile lui lasau o senzatie de furnicatua pe fiecare centimentru pe care il strabateau.Corpul lui,chiar daca era rece,lasa o senzatie de caldura peste corpul meu.Fiecare sarut era o tortura,o dulce tortura care ma ducea pana la limita constiintei.

Inainte sa pot sa ma opun corpul lui disparuse dintre bratele mele,nu am mai simtit grautatea lui in pat si frigul care ma inconjura nu mai era al lui.M-am asezat pe marginea patului  uitandu-ma prin preajma,cautandu-l cu privirea.Nu era,nu puteam sa cred ce s-a intamplat…atingeam cetul cu degetele si dintr-o data….cadeam in gol fara sa stiu ce ma asteapta jos.

Am luptat contra lacrimilor care amenintau sa iasa din ochii mei,a plecat,m-a lasat din nou.Ce am facut rau acum?Eu il iubeam si eram sigura ca si el simte la fel…Ce s-a intamplat acum?De ce nu se decidea sa fie cu mine?Atat de rau era pentru el sa fie cu o umana?Poate totul a fost doar un vis….cineva ca si Edward niciodata nu ar putea simti ceva pentru mine..ce iluzie mi-am facut cand m-am gandit ca totul va fi la fel,sau macar asemanator.

Usa camerei mele s-a deschis si eu am tresarit de surprindere.Mai aveam putin si cadeam din pat.

-Esti bine micuto? -vocea lui Charlie rupand linistea din camera mi s-a parut cam brusca.

Am dat din cap si el m-a privit cu atentia.

-Doar ma asiguram ca esti bine -a soptit- .Noapte buna.

-Noapte buna -i-am raspuns.

Usa s-a inchis si eu am incercat sa asimilez ce s-a intamplat.Niste brate reci m-a curpins si un sarut suav si-a facut aparitia pe gatul meu.

-Ce se intampla iubire? -a soptit Edward in urechea mea.

M-am cutremurat,ce proasta am fost,doar s-a ascuns pentru ca venea Charlie.Am negat cu capul si ne-am unit din nou buzele,a raspuns sarutului meu imediat,imbratisandu-ma cu putere.Nu stiu cat timp ne-am sarutat,impartind mangaieri,chiar conta timpul?Nu,totul era cum trebuia sa fie,eram unde trebuia sa fiu si cu cine trebuia sa fiu.

Am adormit in bratele lui,cu fetita mea in minte.Visand dimineata in care eu si Edward vom fi impreuna pe vecie.Ciudat,adevarat?Dar asa se simte o adolescenta indragoatita cu hormonii revoltandu-se.

M-am trezit cu reticenta in pat,cand mi-am deschis ochii a trebuit sa-i inchid si sa ma bag sup paturi pentru ca un rai de soare m-a obligat.Un moment…Soare in Forks?Mi-am destupat capul si m-am ridicat in fund.

-E soare! -am strigat emotionta.

Am auzit un zgomot in cealalta parte a camerei si l-am vazut pe Edward intins pe podea langa balansoar.L-am privit amuzata,disimuland zambetul care s-a extins pe buzele mele.Ce facea Edward pe podea?L-am intrebat cu privir nefiind in stare sa-mi deschid gura altfel as fi ras.

-Sa nu mai…..faci asta…te rog -soptise su privirea in podea.

Puteam sa jur ca daca nu era vampir ar avea obrajii rosii.M-am ridicat in picioare si m-am apropiat de el  in liniste,am ingenunchiat langa el si l-am imbratisat cu putere,el mi-a inapoiat imbratisarea si pufnit in urechea mea.

-Ok,ridica-te….nu conteaza -spuse.

M-am indepartat cu el inca avand cheful sa rad.Si o miscare a capului m-a impins s-o fac,si nu am mai rezistat….in pieptul meu se acumulau rasetele in timp ce eu ma tineam de burta.Era prima data cand il vedeam pe Edward in acea postura…Cum puteam sa surprind un vampir?Arata atat de uman cand se uita intr-o parte cu privirea plina de razbunare.

Fara sa spun nimic am iesit fugind din camera si m-am dus pana la baie.Mi-am facut un dus rapid si apoi mi-am curatat dintii.Cand m-am intors in camera Edward era pe pat cu o floare in mana.M-a privit zambind si s-a ridicat in picioare.

-Aveam nevoie de un minut umana -soptisem

-Inteleg -mi-a spus intinzandu-mi mana din nou.

Am luat-o si m-a tras in imbratisarea lui.Frigul corpului lui mi se pare reconfortant…

-Azi nu trebui sa ma duc la scoala -mi-a spus indepartandu-se ca sa ma priveasca in ochi-Stiu ca nu ar fi bine pentru tine sa lipsesti,dar ti-ar placea sa-ti pretreci ziua cu mine?

Vocea lui moale mi-a furat fiecare silaba nefiind in stare sa deschid gura asa ca am dat din cap.Un zambet amplu s-a extins pe buzele lui si m-a imbratisat din nou.Abia am vorbit ca ne-am sarutat din noi,dar chiar nu era necesar,nu aveam nevoie sa vorbim.

Am auzit un zgomot la fereastra si ne-am intors imediat sa ne uitam.

-Ti-l aduc acasa dupa ce se schimba,si tu schimbate -spuse Alice fara sa-si piarda zambetul.

-Alice nu – am gemut imaginandu-mi tortura la care ma va supune.

-Da,domnisoara Swan,ai incredere in mine,no vei regreta.

A intrat in camera cu doua genti in fiecare mana…am pufnit foarte jos,dar a auzit pentru ca a intors capul sa ma priveasca cu amenintare in ochi.M-am ascuns in bratele lui Edward si l-am privit rugator.

„Scoate-ma de aici te rog” am strigat mental.

M-a privit zambind,si inainte sa pot si sa vreau m-a luat in brate si a sarit pe fereastra cu mine.S-a oprit putin si apoi m-a lasat la pamant.Am privit in jurul meu si eram la intrarea casei Cullen.Usa s-a deschis si o Rosalie zambitoare a iesit pe ea.Intr-o secunda era langa noi.

-Cum ati scapat? -a intrebat zambind.

-Mai bine nu intreba -a raspuns Edward.

-Totul e in masina,Esme si Alice au stat ore ca s-o pregateasca -a spus din nou Rose.

-Multumesc -ii spuse Edward dandu-i un sarut pe mana- Mergem? – m-a intrebat privindu-ma la care eu am dat din cap.

Am mers pana la Volvo-ul lui care era in garaj,Emmett era acolo arajand ceva in Jeep.A ridicat capul cand am intrat si a venit langa noi cu un zambet melancolic.

-Totul e normal? -intreba.

Edward a marait si Emmett a scos un zambet enorm,la ccare s-a unit si Jasper cateva secunde mai tarziu,era de cealalta parte a Jeep-ului de aia nuu l-am vazut.

-Emm nu fi rau…lasa-i in pace pe Edward si pe….si pe stangacia lui -spuse Jasper printre rasete.

Eu nu intelegeam gluma,si m-am limitat sa-mi mut privirea de la fata la fata ca si la o partida de tenis.Edward nu s-a deranajat sa le raspunda fratilor lui,doar m-a luat de mana si m-a dus pana la Volvo-ul lui si mi-a deschs usa copilotului ca sa ma bage inauntru si sa mergem de-acolo.M-am urcat fara tragere de inima,a bagat-o in masaler si ne-am indepartat in cateva secunde.

A condus pana la iesirea din Forks,aveam o mare suspiciune despre locul unde mergem dar nu am indraznit sa ma gandesc ca sa nu stric surpriza.Vroiam mult sa ma duc acolo si nu vroiam sa-mi fac iluzi false.

Noroc ca nu au fost false,in putin timp Edward a oprit masina la finalul drumului si mi-a deschis usa sa ma ajute sa cobor.Am inceput sa umblam printre pomi,in timp ce eu ma impiedicam mereu,facand ca Edward sa umble legat de mine literar ca sa ma ajute.

-E importanta pentru tine intretinerea mea fizica? -am intrebat oprindu-ma.

El s-a intors brusc si m-a confruntat,privirea lui era rece si puteam sa spun ca era putin infuriat din cauza intrebarii mele.

-Pentru ce e aceasta intrebare? -a spus pe ton negativ,dar cunoscandu-l cum il cunosteam stiam ca era mai nervos decat demostra.

-Nu inteleg de ce riscam ca eu sa cad cand putem merge mai repede.

Expresia lui s-a schimbat in mirare,dar ochii lui erau reci.

-Ce vrei sa spui? -intreba.

Fara sa spun nimic m-am pus in spatele lui,si dintr-o saritura m-am urcat in spatele lui.Am observat cum corpul lui vibra din cauza rasului si nega cu capul.

-Tine-te bine -soptise inainte sa-si puna buzele pe o mana de-a mea si eu acum ma tineam de gatul lui.

Am conturat stransoarea cu mainile si picoarele si nudupa mult timp am simtit vantul in fata,nu am putut sa nu rad,senzatie de libertate era de nedescris,si sa o pot imparti cu Edward era minunat.Puteam sa simt cum radea si el si se bucura de moment si asta da era cel mai bun dintre toate.

Am ajund la margine poienii la putin timp.Edward m-a ajutat sa cobor din spatele lui,eu m-am dus in centrul poienii,asa cum imi aminteam ca am facut prima data.Admirand fiecare copac si fiecare floare care formau un loc perfect.Era ca si cum as fi in Paradis.

Puteam sa aud ciripitul pasarilor,suavul sunet al apei al unul rau apropiat,florile dadeau acel lucru magic acelui loc si lumina venita de la soare forma rama perfecta,peisajul perfect pentru a fi pictat pe o panza si expus in cele mai bune muzee.

Mi-am intors privirea in spate si Edward statea sprijinit de trunchiul unui copac la umbra acestuia.Ma privea curioas si cu o expresie de nedescifrat pe chipul lui.Puteam sa-mi imaginez ca ii era frica de reactia mea cand ii voi vedea aspectul sub lumina soarelui,dar el nu-si imagina ca acel Edward stralucitor,orbitor,acel Edward era cel de care m-am indragostit,de vampirul bun,de monstrul inchis in interiorul sau.

M-am apropiat de el prudenta si am luat una din mainile lui ca sa-l trag dupa mine pana in centrul poienii.

-Nu te vei spreria? –a intrebat intr-o soapta.

Am negat din cap si mi-am amintit acea zi din vis in care eram imbratisati si intinsi peste iarba lasand lumina de la soare san e incalzeasca corpurile si inimile noastre s-au deschis unul in fata altuia si si-au aratat cele mai sincere sentimente.Nu stiam daca el putea vede asta in mintea mea,nu intelegeam prea bine cum functiona darul meu,dar zambetul lui si o stralucire in ochii lui  au raspuns mutei mele intrebari si cu un pas ezitanat din partea lui,ne-am dus pana in centrul poienii.