My inmortal

Sunt atat de obosita ca sa fiu aici
M-am saturat sa fiu aici,sa fiu singura.Nu mai suport.Aceasta situatie e prea dificile de condus.Mor putin cu putin,stiu.Deja nu mai fac nimic,m-am transformat intr-o specie de zombie si il speriu pe Charlie si pe toti ceilalti.Inclusiv,ma speriu pe mine.Dar acum,mai mult ca niciodata inainte,eram prinsa in Forks.Cum puteam sa plec stiind ca el si toti ceilalti au fost si sunt reali si nu un vis?

Surprinsa de toate temerile copilaresti
Par o fetita speriata.Ma ascund si ma indepartez de tot ce stiu ca mi-ar face rau si ca mi-ar cauza durere.Ma ascund de tot,ca o mica fetita care joaca de-a vati-ascunselea,doar ca eu vreau sa ma gaseasca,sa ma aduca la normalitate.Ca el sa se intoarca.

Si daca vrei sa pleci,mi-as dori ca doar sa vrei sa pleci
Imi doream ca tu sa nu fi plecat.Imi doream sa fi ramas langa mine,sa ma iubesti pentru totdeauna.Dar stiu ca nu e posibil,stiu ca te-am avut destul timp langa mine si ca mai devreme sau mai tarziu de va intampla.Dar chiar si asa doare.Doare prea tare.Si ma omoara,putin cu putin.

Pentru ca prezenta ta inca persista aici
Prezenta ta inca e aici,e imposibil de ignorat.Te-ai transformat in toata viata mea si acum ca nu mai esti,e dureros sa merg inainte.Tot ce fac imi aminteste de tine.Fiecare ranchiuna,fiecare actiune,fiecare cosmar….Cum se presupune sa continui sa traiesc daca totul rezulta a fi atat de dureros?Cum se presupune sa continui,daca de fiecare data cand intru in camera mea milioane de amintiri ma ataca?

Si nu vreau sa ma lasi in pace
Si nu ma lasa singura,oricat de mult incerc sa nu fac,intotdeauna imi amintesc de tine,facand asta si mai dificil pentru mine.

…..

Aceste rani nu vor sa se vindece
Ranile care plecarea ta mi le-au provocat nu par sa dispara,ci contrariul,pare ca in fiecare zi se inrautatesc.Ca si cum in fiecare zi ar fi mai profunde,si sangereaza fara incetare.Ca o hemoragie interna,sangereaza pana te omoare dar fara ca nimeni sa-si dea seama pana cand nu e prea tarziu.E ca si cum as avea o gaura imensa in inima mea.

Aceasta durere e doar prea reala
Aceasta durere e prea reala.Prea vie.Ma omoara putin cu putin in diferite moduri.Ma omoara pentru singuratate,pentru furie,pentru suferinta….O suport cat de bine pot,incerc sa zambesc,sa fac ce trebuie si sa continui ca un nimic,dar stiu ca gresesc.Toti stim.Si durere a crescut considerabil cand mi-am dat seama de aceasta greseala,pentru cat de mult incerc sa-mi continui viata,chiar nu pot.Pentru ca tu esti viata mea,si ai luat-o cu tine atunci cand ai plecat departe.

E prea mult si timpul nu poate sterge
Mi-am spus ca timpul ma va ajuta,ca va sterge toate amintirile care pot aparea in minte mea.Ca mintea mea era ca si un strecurator,si ca va sterge tot….Ca timpul va elimina orice rana…Fara indoiala,nu o face.Mintea mea pastreaza mai bine amintirile din ultimile saptamani de la lupta mea din Pheonix.Nu pare ca timpul ajuta,nu pare ca ajuta cu nimic.Pentru ca nu de timp ai nevoie ca sa repari o inima franta.Ai nevoie de cel care a frant-o.

…..

Ai folosit puterea ochilor tai ca sa ma captivezi
Ma captiva.El era atat de diferit de tot ce am cunoscut pana acum…Dar era acelasi oarecum,acel vampir masochist pe care inca il iubeam si care ma face sa mor pe dinauntru si chiar am nevoie de el.

Acum caut viata pe care ai lasat-o in urma
Sunt prinsa.Limitata,intr-un fel.El a plecat si a lasat in spate acea viata pe care am trait-o impreuna si eu imi amintesc pentru amandoi.Dar rezulta a fi prea dureros pentru a suporta.Doare in diferite forme,si fiecare te face sa suferi si sa agonizezi.Te macina,putin cu putin,si dupa mult timp,te lasa goala.Fara nimic in blestematul tau interior…..

Chipul tau imi bantuie si cele mai dulci vise
Visez cu el in fiecare noapte.Cateodata,vad chipul lui,perfect ca cel al unui inger palid si frumos.Alta data,visez ca il urmaresc in intunecimea padurii,ca incerc sa-l urmaresc ca sa plec cu el.Dar intotdeauna,in fiecare noapte de la plecare lui,visele se transforma in cosmaruri.Iau un curs care intotdeauna se termina speriindu-ma si facandu-ma sa ma trezesc printre propiile mele tipete si vaicareli.Nu am mai avut un vis linistit,intotdeauna ma vad obosita si nesanatoasa,facandu-i pe toti sa se sperie doar cand ma vad.Ca un monstru dintr-un cosmar.Poate chiar intr-o forma,din propiile mele cosmaruri.

Vocea ta se aude si in cel mai inchis loc din mine
Si acum ca ascult vocea lui,am pierdut si putinul control care a mai ramas in interiorul meu.Totul a fost luat de acel frumos dar de la subconstietul meu.A rupt toate acele stupide promisiuni pe care le-a facut vreodata.Toate acele promisiuni care ma protejau si ma tineau in siguranta.Si toate acele promisiuni s-au rupt impreuna cu acel pusti din rezervatia La Push.El ma ajuta sa fac diferite lucruri,era un bun prieten.Doar un singur adevarat prieten si-ar pune viata in pericol pentru a-l proteja pe celalalt.

……

Am incercat atat de mult sa-mi spun ca ai plecat
Am incercat de prea multe ori sa-i spun inimii mele ca el nu mai ea.Dar oricat de mult am incercat,pare ca nu vrea sa inteleaga.Si cateodata,cand isi dadea seama ca asta e adevarat,ma tortura.Ma sfasie si ma omoara.

Dar cred ca tu inca esti cu mine
Dar aproape intotdeauna astea sunt gandurile mele.Fiecare lucru pe care il fac are legatura cu tine,si imi este foarte dificil.Monotonia se transforma repede in agonie si durere.Te vad acolo unde ma intorc.E mai rau decat daca ai fi fost cu mine.

Am fost singura tot timpul
Dar chiar si asa sunt singura,prea singura.Fara sa ma intereseze de toate ”avansurile” care imi sunt facut,inca sunt singura.Nu conteaza de cate ori il vizitez pe Jacob,nu conteaza de cate ori vorbesc cu Jessica sau cu Angela,nu conteaza cate meciuri vad cu Charlie,sunt inca singura.Si stiu ca intotdeauna voi fi asa,pentru ca el nu mai e langa mine.Nu conteaza cat il doresc,el nu se va intoarce.Si voi fi in continuare singura,pentru restul blestematei mele existente.