Capitolul 17 -Flori..

BELLA DPDV

Am ajuns acasa cu capul in diferite locuri,dar niciunul pe care sa-l pot vedea.Am stat putin timp la volan,nu stiam pe ce sa-mi centrez atentia,floarea din masina mea,intoarcerea lui Edward,comportamentul lui,dragostea pe care mi-o demostrau Cullen-i….cel mai bine era sa nu ma gandesc la nimic,asta era ceea ce trebuia sa fac ca sa-mi salvez sanatatea psihica.
Am coborat din masina grabita,sa nu ma gandesc la Edward era o misiune imposibila,si mai ales dupa de l-am vazut dupa atat de mult timp.Mi-am luat floarea cu foarte mare grija ca sa n-o rup,nu vroiam ca neindemanarea mea sa rupa prima floare primita in toata viata mea.
M-am aporpiat de usa de la casa si fara sa ma uit am cautat cheia de sub usa,dar atentia mea a fost atrasa de altceva.Pe pamant in fata usii se odihnea o alta floare.Respiratia mi s-a taiat si mana imi tremura…Doar mana?Nu,intregul meu corp tremura si nervii imi faceau un nod in stomac.Cu mana tremuranda am luat floarea si am dus-o la nas.Aceasta floare era diferita de toate,mirosul ei de asemenea.Dar amintirile…
”Sa plec,asta era exact ce trebuia sa fac,dar nu te teme,sunt o creatura in special egoista.Vreau prea mult compania ta pentru a face ceea ce e corect.”
”Tu esti marca mea preferata de heroina”
”Prostuta Bella -a ras printre dinti- Sa fug e a doua mea naturalete,nu e ceva la care trebuie sa ma gandesc”
Mi-am inchis ochii si o lacrima rece mi-a strabatut obrajii.Il iubeam prea mult pe Edward,pe Edward al meu.Acea distanta care era intre noi imi impartea inima in doua.Daca dupa ce m-a parasit dupa ziua mea de nastere m-am simtit rau,acum nu eram mai bine.Singura diferenta era ca restul Cullen-ilor erau langa mine si imi dadeau putere sa ma trezesc in fiecare zi,si de ce sa nu spun,imi dadeau si sperante.Stiam ca eu si Edward eram facuti unul pentru altul,poate era doar o chestiune de timp pana sa fim impreuna,totul era o chestiune de rabdare….rabdare,incepeam sa urasc acel cuvant.
Am strans florile in mana,una aurie si una rosie,amandoua arata minunat impreuna,am suspinat si am intrat in casa,am lasat geanta la pamant langa scari si am mers pana la bucatarie sa caut o vaza pentru a pune florile in apa.Am cautat prin toate dulapurile dar nu am gasit nimic,fara sa ma gandesc mult am luat un pahar si am pus apa si le-am bagat inauntru.Le-am pus pe masa si le-am privit de la o mica distanta,erau foarte dezechilibrate,vasul era enorm si cele doua flori se vad ridicole si foarte mici….dar erau ale MELE,florile mele.
Am luat vasul/vaza si le-am dus in camera mea,m-am gandit ca masuta mea de noapte le-ar da putin lumina si florile ar da putina stralucire camerei mele.Cand am ridicat piciorul sa-l pun pe prima treapta a scarilor am ramas paralizata din nou.Ochilor mei nu le veneau sa creada ceea ce vad,acum cateva minute nu erau aici,le-as fi observat.
Pe fiecare treapta a scarilor se odihnea o minunata floare,toate erau de diferite culori,fiecare diferita de cealalta intr-un aspect.Ochii mei s-au umezit si inima a inceput sa bata la o viteza scandaloasa.Tremurarile mainilor mele erau atat de violente caci o parte din apa din vas s-a rasturnat peste picioarele mele.
Stiu ca a durat cateva minute sa reactionez si sa ma gandesc cum au ajuns toate astea aici.Capul meu nega sa se gandeasca la acel nume pe care sufletul meu il striga.Nu putea fi adevarat,Edward nu ar fi putut face asta,negam sa ma gandesc la asta.Sigur a fost Rose sau Alice pentru a ma simti mai bine,nimic anormal.Chiar daca mintea mea nu inceta sa repete acele cuvinte,intr-un locusor din inima mea pastram speranta ca el a facut toate aste.
Cu grija sa nu mai arunc apa(si sa nu cad) am luat florile una cate una punandu-le in vas,dupa am pus vasul pe masa mea de noapte si am facut doi pasi inapoi.Deja nu mai era dezechilibrate,acum aveam un frumos buchet cu flori de toate culorile posibile,am zambit larg,cum au trecut cateva zile de cand nu am mai facut-o,m-am pus in genunchi ion fata masutei si am inspirat aroma tuturor florilor la un loc.Mintea mea a inceput sa-si aminteasca din nou:
”Ce leu atat de morbid si masochist”
”Haide,lasa mica,urcate in spatele meu”
”Inca esti debila din cauza carierei actorice?Sau a fost efectul sarutului meu?”
Am inceput sa plang….Cine si de ce imi facea asta?Unicul lucru pe care il reusea era sa trezeasca la viata amintiri,chiar daca sunt pretioase,ma imparteau in doua pentru ca simteam ca nu se pot implinii.M-am pus in pat si m-am strecurat sub paturi,cu privirea mea atintita spre flori,la acel mic lucru din poiana care nu stiu cum a ajuns la mine.Putin cu putin ochii mei s-au inchis,pupilele mele au stat deschise destul de mult timp si deja nu mai aveam putere pentru a le tine deschise.
Am dormit fara vise,doar esenta lui Edward si fetita mea erau in capul meu.Cat adoram sa dorm langa el,intre bratele lui,in timp ce-mi mangaia parul si-mi soptea in ureche.Inima mea m-a durut cat pentru doua batai si era pe cale sa se rupa dar nu i-am permis.Mi-am amintit acele flori,acea speranta si inconstienta am deschis ochii.
Era ora amurgului,cerul era pictat cu rosu si portocaliu,cateva raze de soare luminau camera dar cerul isi lua ramas bun.Ceva ciudat,dar imi placea,m-am asezat la marginea patului si privirea mea s-a pierdut la fereastra,asteptam ceva…sau ar trebui sa spun pe cineva.Dar stiam ca nu va veni,era imposibil.
Privirea mea s-a intors la flori am suspinat si m-am ridicat in picioare,un zgomot in sufragerie mi-a atras atentia,m-am uitat pe fereastra sperand ca masina de patrula a lui Charlie sa fie,dar nu era.Daca nu era Charlie cel care era jos atunci cine era?Hotii clar ca erau exclusi,pe Alice am vazut-o si pe Cullen-i i-am evitat…nu?
Am coborat scarile cu frica,corpul meu tremura incontrolabil si inima mea batea speriata…
”O zi cu prea multe emotii” m-am gandit.
Cand sa calc pe ultima treapta inexplicabil picioarele mele s-au impleticit si s-a sfarsit cu fata mea lipita de pamant.Una dintre mainile mele a atins ceva ud pe podea…am uitat sa sterg apa care s-a rasturnat din vas si acum ma costau fracuturi.Am ras.
”Proasta de Bella”
Am intrat in bucatarie cautand ceva cu care sa sterg podeaua,deja am uitat motivul pentru care am coborat atat de speriata si cand am vazut ce era acolo am inghetat.Pe usa frigiderului,intre doi magneti era un bilet.

O floare trebuie sa fie intre flori.

Am luat-o in mana,era scrisa de mana si scrisul era a lui Edward.Inima mea nu mai batea,sarea in pieptul meu fara control,respiratia mea s-a oprit in gat si capul a inceput sa mi se invarta,capul si toate celelalte,simteam putin cu putin corpul meu cazand si chiar daca stiam,nu puteam face nimic pentru a evita.Am inchis ochii asteptand sa observ lovitura contra podelei dure,dar in loc de asta am fost invelita de frig.Cred ca in final am zambit si mi-am pierdut cunostinta.
M-am trezit aproape in liniste,doar o respiratie in plus fata de a mea,rupea linistea care era.Era inca cu ochii inchisi,nu vroiam sa-i deschid si sa ma intalnesc cun persoana care m-a salvat de la cazatura.Sigur era Alice,m-a vazut cazand si a venit ca sa evite asta.Sau Emmett care a venit sa vada cum sunt si s-a intalnit cu mine in pragul inconstientei…sau Rose care ar veni pentru acelasi motiv ca si Emmett.Dar nu putea fi el…nu,negam sa ma gandesc la asta si daca as deschide ochii dezamagirea m-ar omori.
Ma durea putin spatele,m-am miscat putin si am simtit ca sunt peste o moale blana,pe canapea?Da,parea ca era canapeaua.Am auzit o respiratie si m-am tensionat.
”Nu deschide ochii Bella,nu nu nu nu….” imi repetam mental.
Am simtit o atingere rece pe obraz,pulsul meu s-a accelerat din nou.La acest pas am avut un atac de inima….niste buze rece m-au sarutat suav pe frunte si eu am crezut ca ma aflat pe canapea.Daca intr-un moment din viata mea am suferit de combustie spontana atunci asta ar fi mama tuturor.
-Bella,deschide ochii -vocea lui Edward a sunat ca un murmur.
Si eu credeam ca mor in acel moment.Dar oricat de mult mi-as dori sa-mi deschid ochii si sa-l privesc nu eram in stare,nu raspundeam.
-Te rog,priveste-ma -a soptit din nou.
Mi-am deschis ochii lent,rugandu-ma la toti dumnezeii pe care ii cunosteam ca asta sa nu fie un vis.Totul era intunecat,ochii mei nu s-au obisnuit prea repede cu intunericul,si cand am facut-o i-am vazut silueta stand in genunchi langa canapeaua pe care eram eu intinsa.Buzele mele au format un zambet din propriul instinct cand am descoperit mica distanta care ne separa.
-Ma ierti? -a intrebat atat de jos incat abia l-am putut auzi.
-De ce? -am intrebat din nou chiar daca nu stiu cum am reusit.
-Pentru ca am fost prost,pentru ca am fost atat de tampit….pentru ca nu am vazut cum esti in realitate -unul din degetele lui mi-a conturat mandibula si copul meu s-a cutremurat instantaneu.
”Saruta-ma si nu mai spune atatea prostii” m-am gandit.
Urma sa deschid gura ca s-ai raspund cand m-a luat prin surprindere cu unul din acele zambete minunate.Atunci am pierdut notiunea timpului si a spatiului.Am pierdut capacitatea de a gandi rezonabil si de a uni doua cuvinte pentru a putea spune o fraza coerenta.M-am oprit din respirat…De ce ma zapacea in acl mod doar cu prezenta lui?
-Respira,te rog -a soptit contra buzelor mele.
Si m-a sarutat,a fost o mangaiere,ceva magic.In timp ce buzele noastre faceau contact milioane de amintir ma strabateau.Intr-o secunda buzele lui ma sarutau cu mai multa insistenta,eu am raspuns instantaneu si buzele mele i-au inapoiat sarutul.Mainile mele s-au napustit peste fata lui si degetele mele s-au incalcit in parul lui.Profuzand sarutul nostru,una din mainile lui era peste talia mea si cealalta imi tine fata.
Era locul unde vroiam sa fiu,unde as ramane pentru tot restul vietii.Lipita de buzele lui Edward.
Nu mi-am dat seama cum,dar acum ma aflam in bratele lui si mainile lui imi sprijineau spatele apropiindu-ma mai tare de el,lipindu-ma de impresionantul lui piept.
A intrerupt sarutul mai repede decat ar fi vrut,corpul meu tremura ca raspuns fricii ca el va pleca din nou,ca ma va lasa fara nicio explicatie,dar in loc de asta m-a imbratisat si m-a strans intre bratele sale.Una din mainile lui imi sprijinea spatele,si cealalta mangaia parul meu,fata mea,bratele mele….buzele lui dadeau mii de saruturi parului meu si cateodata mai auzeam cum imi inspira aroma.
Am inchis ochii pentru a ma bucura de moment,eram in cer cu ingerul meu particular,cu salvatorul meu.Nu vroiam sa ma misc,acela era locul meu in lume.O suava melodie a iesit din buzele lui,zambetul meu s-a intins,fetita mea…dulcea mea fetita,acea pe care o astept atat de mult.
M-a cuibarit si mai tare in corpul lui rece,senzatia de a fi cu el,de a fi alaturi de el,era de nedescris.Nu stiu cat timp am stat asa,dar parca a zburat,cand sa-mi dau seama rotile unei masini pe alee m-au facut sa tresar.
-Charlie -am soptit.
-Te astept sus -a soptit in urechea mea inainte de a-mi saruta gatul.
Am putut doar sa dau din cap,mi-am pierdut capacitatea de a vorbi.In cateva secunde eram singura asezata in acel loc in care a stat si el.Am suspinat si eram dispusa sa astept pana cand va intra Charlie…