Capitolul 21-Amintiri

Bella

Nu am vrut sa-l privesc pana cand nu ne vom opri,ne-am asezat pe iarba,unul langa altul.Atunci a fost cand mi-am ridicat privirea inaintea celei de-a 8-a minuni ale lumi,inaintea zeului meu,inaintea lui Adonis al meu.Pielea lui stralucea in milioane de fragmente de diamante,stralucirea lui era aproape deranjanta pentru ochii mei si am putut vedea putina frica in ai lui.Mi-am ridicat mana si i-am mangaiat obrazul,pielea lui rece,fina,suava,mi-a urat bun-venit,si-a inchis ochii sip e buzele lui a aparut un zambet.

-Ce-ti amintesti de acea zi? –ma intreba intr-o soapta.

Am ramas paralizata in fata acelei intrebari,nu stiam ce sa-I spun,adevarul?Nu aveam nimic de pierdut…

-Ce vrei sa stii? –l-am intrebat.

-Despre ce vorbim?

-Despre noi…despre ce simtim,despre ce ne era frica…-vocea mea s-a pierdut in timp ce ma uitam in ochii lui si am ramas prinsa acolo inca o data.

Si mintea mea si-a amintit din nou acea zi,momentele cele mai clare pe care mi le aminteam.

.

.

“-Nu te teme –soptise cu vocea lui catifelata si fara sa vrea seducatoare-.Iti promit…-ezita-,iti jur ca nu-ti voi face rau.

Parea mai preocupat sa se convinga pe el decat pe mine.

-Nu te teme –repeta intr-o soapta in timp ce se apropia extreme de lent.Se misca cu miscari lente pentru a se aseza in asa fel incat fetele noastre sa fie la aceiasi inaltime,la 30 centimetri.

-Iarta-ma te rog –ceruse ceremonios-Pot sa ma controlez.M-ai luat pe nepregatite,dar acum ma comport mai bine.

Astepta dar inca nu eram in stare sa-mi deschid gura.

-Azi nu mi-e sete –mi-a facut cu ochiul-.Cu adevarat!”

.

.

Chipul lui s-a transformat intr-o fata ciudata,nu stiam daca e durere sau frica.

-Nu s-a intamplat nimic rau –soptisem si ochii lui s-au uitat la ai mei si a zmbit larg.

-A fost un moment….magic?

Am zambit amplu si amintirile umblau libere din nou.

.

.

“Privirile noastre s-au intalnit si am ras.Amandoi radeam de absurditatea si stupiditatea situatiei.

-Si in acest mod leul s-a indragostit de mile..-soptise.Mi-am luat privirea de la el pentru a-mi ascunde ochii in timp ce ma cutremaram la auzul cuvintelor.

-Ce miel prost! –soptisem.

-Ce leu atat de morbid si masochist!”

.

.

A zambit cu dulceata,una din mainile lui s-a pus peste a mea si ochii lui mi-a cutreierat chiar si sufletul fara frica,am zambit ametita fara sa stiu prea bine ce sa fac,eram total ametita.El s-a intins peste iarba si mi-a apucat bratul sa ma traga langa el si asa am facut.Am inchis ochii bucurandu-ma de moment si mintea mea isi aminteam mai multe din acea zi “magica” asa cum a numit-o el.

.

.

“-Ramai tacuta –soptise.Ca si cum nu eram deja pietrificata!

Lent fara sa-si ia ochii din ai mei s-a inclinat spre mine.Dupa acea forma surprinzatoare dar suava,si-a sprijiit obrzul de baza gatului meu.Abia ma puteam misca,si daca as fi vrut.Am auzit sunetul acceleratei lui respiratii in timp ce ma uitam cum soarele si vantul se jucau cu parul lui de culoare bronzului,cea mia umana parte din Edward.

M-am cutremurat  cand mainile lui au coborat pe gat ,cu nazul mangaindu-mi clavicula.In continuare,si-a inclinat chipul si si-a presat suav capul de pieptul meu….ascultand batail inimii mele.

-Ah.

Suspina”

.

.

Am lasat de-o parte amintitul atunci cand doua degete reci au trasat suav conturul buzelor mele,m-am cutremurat inaintea acelei mangaieri si pielea mea s-a facut de gaina.

-In acea zi ne-am sarutat?

Am zambit cand mi-am amintit,ochii mei s-au inchis si cuvintele lui lua forma printer amintirile mele.

.

.

“-In timp ce fugeam,m-am gandit…

-Sa nun e bagam intr-un copar,sper.

-Prostuta de tine –a ras printer dinti- sa fug e a doua mea natura,nu e ceva la care trebuie sa te gandesti.

-Fanfaron –am repetat.Edward a zambit.

-Nu.M-am gandit sa incerc ceva nou.

Si s-a intors sa-mi ia capul in mainile sale.Nu am mai putut respire.

Ezita..Nu ca de obicei,nu intr-o forma umana,nu in modul in care ezita un barbat inainte sa sarute o femei pentru a-I anticipa reacti si pentru a-si da seama cum o sa primeasca sarutul.Cateodata ezita ca sa prelungeasca momentul,acel moment ideal precedent,mult mai bun decat sarutul insusi.

Edward s-a oprit ezitand  pentru a se proba pe el sis a fie sigur ca avea controlul necesar.

Atunci buzele lui reci de marmura le-au presat suav pe ale mele.

Pentru ca niciunul dintre noi nu era pregatit de raspunsul meu.

Sangele mergea in jos acumulandu-se in buze.Respiratia mea s-a transformat intr-o violenta gafaiala.Am prins parul lui cu degetele,aducandu-l mai aproape de mine,cu buzele intre deschise pentru  a inspira recea lui respiratie.Imdiat am simtit cum buzele devin piatra.Mainile lui respectos dar cu putere,mi-au indepartat fata.Am deschis ochii si m-am intalnit cu expresia lui usoara.

-Huy! –soptise.

-Asta e o afirmatie.

Ochii lui erau feroci si mandibul inclestata pentru a se controla,fara sa-si descompune expresia.Mi-a tras chipul la cativa centimetri de al lui.

-Trebuia…?

Am incercat sa ma indepartez ca sa las putin spatiu,dar mainile lui nu mi-au permis sa ma misc nici un centimetru.

-Nu.E suportabil.Rezista un moment,te rog –ceruse cu voce amabila,controlata.”

.

.

Visarea mea s-a terminat cand l-am auzit razand langa mine,am deschis ochii si l-am vazut observandu-ma cu o blnadete infinita.

-Dupa cum pare,intotdeauna cand vreau sa te sarut tu intotdeauna vrei sa pleci –spuse amuzat.

-Nu este amuzant –am ripostat.

-Prostuta de Bella –s-a apropiat lent si buzele lui au facut contact cu ale mele inca o data.

Corpurile noastre statea intinse unul langa altul,mainile noastre impreunate si ochii nostril inchisi.Eu imi aminteam in continuare,si el citea in mintea mea.Daca vreodata am vrut sa-mi impart un moment un Edward,asta era unul dintre ele.Fara sa spunem nimic vorbeam despre tot.

Contactul cu recea lui pielea imi transporta un trecut de saruturi,mangaieri,promisiuni si “te iubesc” din adancul inimilor noastre.Fiecare moment unic si magic petrecut langa el trecea prim memoria mea si puteam simti cum el,langa mine,se emotiona de fiecare amintire si fiecare senzatie.

S-a ridicat lent ca sa ma priveasca,ochii mei s-au deschis si s-au intalnit cu ai lui,mi-a mangaiat obrazul,coborand spre gat si conturand-mi clavicula.

-Mi-ar placea sa am aceste amintiri –soptise fara a-si lua privirea de la mine.- Ma vad cum sunt in ele,stiu ca daca ar fi posibil,as fi actionat asa.Ma sperie si cateodata e ca si cum…ca si cum te-as invidia pentru ca tu le-ai trait si eu nu.

L-am privit in ochi inca o data.Mi-am trecut o man ape la gatul lui si am tras de la ca sa-si apropie chipul de al meu.El a inteles si s-a lasat dus.Respiratiile noaste se acompaniau si privirile noastre erau legate.

-Putem crea noi amintiri,stiu ca nu va fi la fel,dar…putem incerca –vocea mea avea in ea speranta si era foarte sigura.

A zambit langa mine.

-Nu vom incerca.O facem –spuse inainte sa ma sarute din nou.

PS1:Am tradus mai repede sa nu va tin in suspans.

PS2:Sper sa va placa!