Capitolul 18 -O parte din mine pentru tine

EDWARD DPDV

Dar nu te intereseaza
Inca astepti
Chiar daca actionez ca si un claun
Esti mai mare
Pentru ca inca esti aici
Cu picioarele tale calcand pe pamant
Oricat de prost ar suna
Esti mai mare
Decat mine

Backstreet Boys -Bigger

Am incercat sa rezist,ne-am luptat cateva secunde,dar in mintea mea au inceput sa se formeze amintiri cu acel sarut pe care l-am avut cu Bella si cand sa-mi dau seama ii raspundeam Tanyei.
Imagini cu acel sarut mi-au inundat mintea.Respiratie ei intretaiata,roseata din obrajii ei,puterea cu care batea inima ei,aroma ei….mi-am deschis ochii sperand sa ma intalnesc cu acei doi ochii ciocolatii care acum erau stapani peste viata mea si cand m-am intalnit cu niste ochii rosii de dorinta am ramas paralizat.Muschii mei s-au tensionat si nu am mai raspuns sarutului.
Cum am putut m-am dus de sub Tanya si m-a pus langa ea.
-Pot sa stiu ce ti se intampla? -am intrebat-o furios -Ce incerci?
-Haide Eddie,nu o face pe dificilul,vrei asta la fel de mult ca mine -cand a pronuntat diminutivul numelui meu ura mi s-a acumulat in piept…
A incercat sa se apropie din nou de mine dar eu am oprit-o.
-Nu incerca -i-am spus pe un ton rece.
-Edward eu…-a incercat sa se scuze.-”Te iubesc”
-Nu ,Tanya.Tu sti ca nu,asa ca te rog,ai un pic de orgoliu si nu mai incerca.
Fara sa mai spun nimic m-am ridicat in picioare si m-am dus de acolo.Ma durea ca i-am facut rau,era prietena mea,dar ea si-a cautat-o.Speram sa ma ierte intr-o zi,in fond Tanya era o persoana foarte buna,doar ca era confuza,asta era tot.
M-am dus pana la masina mea,au trecut zile de cand nu am mai atins-o,aprope o saptamana,dar doar am intrat si am pus ceva muzica.Debussy…notele au inundat micuta cabina si mintea mea s-a eliberat insfarsit.M-am imaginat in poiana,intins pe iarba proaspata inconjurat de flori.Cu razele calde ale soarelui pe pielea mea si facand-o sa straluceasca in milioane de diamante.Asta era lumea mea,locul meu secret,nu puteam sa-mi imaginez un loc mai bun.
Imaginea din mintea mea se stergeam putin cu putin,inca eram intins in poiana,uitandu-ma la cer,observad cum frunzele cadeau din casele lor in timp ce vantul le purta suav peste bolta albastra.M-am vazut cantand o melodie total necunoscuta pentru mine,auzeam bataile unei inimi pe fundal,ele imi dadeau ritmul.Aproape puteam sa-mi imagina freziile inundandu-mi narile…un moment,in poiana nu erau frezii…sau da?
Deodata am observat ceva cald si suav intre bratele mele,poate ar trebui sa spun ca am observat pe cineva pentru ca Bella era ghemuita intre ele si fericirea care ma inunda era imensa…asta nu a fost un vis,pai eu nu puteam dormi,a fost doar fructul imaginatiei mele care fara sa stiu bine de ce a unit poiana cu Bella intr-un singur gand.Ar fi posibil ca asta sa se intample?Alice m-a asigurat ca eram indragostit de ea,si in plus am vazut in viziunile ei ca atunci cand apaream eu ea niciodata nu lipsea sau invers.Puteam sa risc sa ma indragostesc de ea?Puteau un vampir si o umana sa se iubeasca fara bariere?
Dar chiar daca raspunsul a fost da,nu le aveam pe toate cu mine.Dupa ce am sarutat-o m-am speriat si am mers de la casa ei.Sigur ea era infuriata,si pe buna dreptate.Trebuia sa pun totul de partea mea ca sa ma ierte,pentru a putea avea incredere in faptul ca o iub….opreste-te Edward!O iubesti?Un enorm zambet mi-a s-a asternut peste chip,normal ca o iubeam,in final Alice avea dreptate,eram indragostit.Dar…Cum?Abia daca am vorbit,abia daca stiam ceva despre ea si deja mi-a furat inima.Era de negandit…dar adevarat.
Acum ramanea cea mai dificila parte,ca ea sa ma iubeasca,sa ma ierte pentru ca am fugit si ca totul sa iasa bine.Asta o vedeam dificil,dar nu aveam nimic de pierdut…deja eram mort si tinut in infern.
Fara sa ma gandesc de doua ori am pornit masina si m-am dus din nou in Forks,trebuia sa o vad pe Bella,sa-mi cer scuze pentru felul in care am plecat,a fost o nerusinare din partea mea sa o sarut atat de tandru si apoi sa merg din casa ei practic fara sa-mi iau ramas bun.
Distanta,pana sa intru in Forks era mica,dar acum se facea eterna.Metri pareau kilometri si imi dadea senzatia ca sunt de fiecare data mai departe in loc sa ma apropii.
Dar in final am ajuns acasa,Alice ma astepta bolborosind pentru ea insusi in Porche.Nu mi-a dat timp sa cobor din masina cand era la gatul meu spunandu-mi cat ma iubeste.Juram ca era dispusa sa ma rupa cu mainile,literal vorbind, pentru ca am disparut in acel mod,si in loc ma astepta cu mii de aplauze.
-Va fi minunat,Edward,o sa-i placa -a spus fara sa-si piarda zambetul.
-Despre ce vorbesti? -am intrebat-o confuz,nici nu m-a lasat sa vad la ce se gandea.
-Cadoul tau pentru Bella,va fi minunat ea va cadea la picioarele tale….literal vorbind -a lasat sa-i scape un mieunat i timp ce eu maream ochii.
-Ce voi face?Daca pot sa stiu -am intrebat din nou
-O nu…asta in niciun caz.Nu-ti voi spune,chinuieste-ti neuronii pentru ca aceasta vampirica nu va spune niciun cuvant pe tema asta -a spus foarte sigura- Apropo…cand vom mai merge in Denali…indeparteaz-o pe Tanya de mine daca valoreaza ceva viata ei.
-Nu fi rea…e doar confuza.
Nu era necesar sa-mi spuna ca a vazut asta.Sarac Tanya…imi era mila de ea,acum va trebui sa suporte furia lui Alice Cullen….si asa nu-i deloc bine.
Mi-am petrecut noaptea intins pe canapeaua mea si uitandu-ma la tavan,chinuindu-mi neuronii asa cum a spus Alice,incercand sa descifrez ceea ce ii voi pregati Bellei.Alice nu mi-a dat nicio pista…e o sora rea.
Dimineata a venit mai repede decat mi-am dorit,aveam nevoie de mai multe ore pentru a ma gandi si pentru a gasi ceva bun,dar nu am gasit nimic.Asa ca nu am mai avut al remediu decat sa merg la scoala cu fratii mei.
Tot drumul in Volvo-ul meu toti zambeau de la ureche la ureche,dar nimeni nu indraznea sa spuna ceva si incercau sa se gandeasca la lucruri absurde.Eu ii priveam amuzat,deja stiam de mult ca Emmett murea sa spuna ceva,dar nu indraznea,ii era frica de Alice care i-a amenintat pe toti inainte de a iesi din casa,nu vroia ca cineva sa-mi spuna ceva…m-am uitat la Alice cu neincredere avand chef sa sar peste ea si sa-i inapoiez ”favoarea”.
Am ajuns la scoala si ochii mei,aproape din proprie alegere,s-au uitat prin parcare dupa masina Bellei,dar nu era…la pas uman,poate prea lent daca-l poti numi asa,m-am dus la prima mea ora,aveam imensa speranta s-o vad,chiar daca de la departare.Si asa era,mergand cu capul in jos cu obrajii rosii.
”Prostii de Cullen-i,proasta de Alice…De ce nu mi-au spus ca se intoarce?”
Se gandea la mine,chiar daca nu in felul care mi-ar placea…dar macar era ceva.A intrat in clasa si mirosul ei de frezii a acoperit aerul….Bella mea.Am suspinat si am fost dispus sa intru in clasa.
La ora pranzului nu am indraznit sa stau cu ei,am citit in mintea lui Emmett ca Bella era la masa noastra si nu indrazneam sa stau in fata ei fara sa am lucrurile clare.Chiar m-am gandit sa-mi fac absente si sa nu asist la ora de biologie.
”Nici sa nu te gandesti Edward” Vocea mentala a lui Alice m-a speriat ”daca nu mergi la ora Volvo-ul tau va plati si tu ai stricat totul”
Resemnat m-am dus la ora,m-am asezat pe scaunul meu si doar la cateva minunte am auzit vocea mentala a Bellei apropiindu-se pe hol.S-a oprit la usa si a repirat auzibil,a trebuit sa zambesc…era atat de umana.A intrat fara sa ridice privirea si eu am profitat pentru a o privi si sa admir inca o data persoana care mi-a intors lumea pe dos.
S-a asezat fara sa ridice privirea inca,eu,chiar daca priveam inainte incercand sa inteleg ce Domnul Banner explica,cu coada ochiului ma uitam la fiecare din miscarile sale.Trebuia sa fie nervoasa pentru ca mintea ei era blocata si oricat de mult as incerca sa intru erau o multime de bariere care me opreau.
Nu m-am putut abtine si m-am uitat direct la ea.Parul ei ii acoperea chipul dar puteam sa vad ca era rosie si auzeam inima ei complet accelerata.Imi placea ca provocam acele reactii in ea.Imi placea sa vad cu obrajii ei lua cea mai adorabila culoare de rosu si sa simt cum inima ei pompa sangele mai repede.
Deodata a ridicat privirea si s-a uitat la mine.
-Buna -a soptit uitandu-se in ochii mei.
-Buna.
-Cum a mers calatoria ta? -ma privea in continuu si asta ma facea nervos.
-Bine,multumesc -am spus fara sa respir,mi-am fixat privirea pe domnul Banner incercand sa evit s-o mai privesc.
Nu am indraznit sa o mai privesc,stiam ca daca continui voi termina asta sarind peste ea si sarutand-o ca atunci in casa ei.Asa ca am incercat cu toate puterile mele sa-mi centrez atentia la ora.Bella a ramas serioasa,poate comportamentul meu nu era cel mai bun ca sa ma ierte,dar ora de biologie nu era cel mai bun loc sa-i declar iubirea mea inconditionala…
-”Linisteste-te Bells -vocea lui Emmett se auzea in ureche Bellei- Daca ai nevoie de mine,doar striga-mi numele si vin indata.”
Dupa ce a gandit asta imaginea lui Emmett intrerupand ora si venint din usa spre mine cu ochii inecati in sange si-a facut aparitia in capul ei.Nu am putut sa nu rad,Bella era unica.Dar a trebuit sa disimulez ca ea sa nu-si dea seama cand s-a intors sa ma priveasca.
Clopotelul a sunat si am iesit de acolo in graba.Mirosul corpului ei ma chema iremediabil,deja nu mai era sete pentru sangele ei unicul cu care trebia sa lupt.Acel miros de frezii pe care-l emana imi deruta simturile si ma facea sa-mi pierd capul.
Normal…flori!Acela era raspunsul intrebarii,florile,dar nu orice tip de floare.Trandafirii urati si patetici in comparatie cu ea.Aveam nevoie de ceva care sa semnifice tot ce inseamna ea pentru mine.
Ea era frumoasa,ca si florile.Mirosea foarte bine,ca si florile.Si era fragila….ca si florile.
Asta era clar….dar ce floare era cea care trebuia sa i-o daruiesc?Si cel mai rau….cum sa i-o dau?Trebuia sa fie ceva ce nu face toata lumea,ca sa pretinda ca eu sunt in spatele acestui lucru de la inceput.Dar bine….la asta ma voi gandi dupa,prima data trebuia sa aleg florile.
M-am gandit din nou la ea,era unicul mod de inspiratie.Si mi-am amintit fantezia pe care am avut-o in Denali…si idee m-a lovit ca si cum ar fi fost o bomba,cum de nu mi-am dat seama inainte?Florile din poiana,erau frumoase,miroseau bine si erau foarte fragil…ca si ea.In plus era cel mai ascuns secret al meu,nimeni nu cunostea acea poiana inafara de mine,ar fi ca si cum i-as da o parte din lumea mea…o parte din mine special pentru ea.
Nu mi-am dat seama ca am ramas paralizat pe coridor in fata clasei si ceilalti elevi erau deja la ore,asa ca fara sa ma gandesc de doua ori am inceput sa fug pana in poiana ca sa-mi incep planul.Am ajuns in cateva minute si in cateva secunde deja aveam un pretios buchet de flori in mainile mele pregatite sa fie daruite.
Partea dificila acum.Cum sa i le dau?Era ceva la care mi-am propus sa ma gandesc,si acum nu mai puteam da inapoi.M-am intors la scoala si ma plimbam prin parcare incercand sa ma gandesc cum sa i le dau.Daca cineva m-ar vedea in acel moment nu stiu ce s-ar fi gandit.Paream un leu infometat,complet nercos si cu un buchet de flori in mana….jenant.
Am ramas uitandu-ma la masina ei,mai lipseau 10 minute pana cand clopotelul sa sune si toti sa iasa din clase,deci trebuia sa fie ceva rapid daca nu vroiam sa mai astept…..Masina ei!Sincer cred ca neuronii mei nu lucrau la volumul care trebuia…cred ca mirosul coplesitor de frezii ma afecta prea mult.Am deschis portiera incercand sa n-o rup in doua si am lasat o floare pe scaunul de la sofer.Speram s-o vada si sa nu se aseze pe ea.
Cand fratii mei au iesit din caldire,Alice a venit zambind si cu mana intinsa cu palma in sus.Am privit-o si am zambit lasand cheile de la Volvo sa cada in ea.Nimeni nu a mai intrebat nimic si s-a bagat in masina ca sa plece.Eu m-am ascuns dupa un copac asteptand sa vina Bella si s-ai vad reactia.
Nu a intarziat mult,venea cu fata bosumflata si gandurile ei nu erau deloc clare.Era suparat si m-am tensionat putin gandindu-ma ca din vina mea.A deschis usa de la masina si a ramas paralizata uitandu-se la floare.Un zambet s-a extins pe fata mea cand am vazut-o zambind in timp ce o mirosea….Ia placut!
Dar in timp ce o mirosea niste ganduri i-au strabatut mintea:
”Acum esti cea mai importanta pentru mine,cea mai importanta persoana pe care am avut-o vreodata”
”Si in acest mod leul s-a indragostit de miel…”
”Am instincte umana.Poate sunt ascunse undeva in adancul sufletului meu,dar sunt acolo”
Cel mai ciudat era ca eu le spuneam,ne vedeam stand unul in fata altuia intr-un loc pe care il cunosteam foarte bine….in poiana.
”A fost Edward?Nu cred…el inca nu stie ce inseamna poiana noastra”
M-am tensionat cand am auzit asta…”poiana noastra”.Dar am zambit aproape la volum maxim si o caldura inexplicabila mi-a inundat pieptul,Bella intotdeauna ma surprindea,dar un lucru era sigur am reusit cu florile.Speram ca totul sa iasa bine.